Oare cum e să știi toate lucrurile, dar să trebuiască să vorbești cu limită despre ceea ce știi? Aceasta este descrierea lui Isus despre care scrie Luca. Sigur, Biblia ne spune că există ceva ce nici Fiul nu știe, numai Tatăl, dar cu siguranță evenimentele care au fost și care vor veni nu-I sunt necunoscute, chiar dacă ceasul nu-L cunoaște.
Cum este deci să limitezi ceea ce spui, chiar dacă ai avea mai multe de spus? N-ar fi rău să ne punem întrebarea asta în ceea ce ne privește. Nu este vorba de a știi câte știa Isus, ci hai să ne gândim ce-ar fi dacă am acorda har celor din familie, prietenilor etc., în loc să le dăm explicații tot timpul sau „predicuțe” despre ceea ce au greșit și ce n-au făcut bine. Am fi mult mai câștigați dacă am alege să iubim în loc să dojenim tot timpul. Nu vreau să spun prin asta că nu mai trebuie să ne și corectăm unii pe alții într-un cadru al relațiilor, ci mă refer la a știi să ne oprim din a răspândi vorbe (care mai apoi devin zvonuri) despre unul sau altul, în loc să acordăm atenția și dragostea de care eventual acea persoană are nevoie.
Cristos a spus ucenicilor și nouă azi, exact cât era nevoie și ca să ne protejeze, dar și pentru ca să fim pregătiți pentru zilele și perioadele în care forțele răului din această lume se vor manifesta cu îndârjire – dar doar după câtă putere au primit, nimic mai mult. Observați că Isus vorbește despre a fugi la munte, despre „strâmtorare mare în țară”, despre greutăți pentru cele (mamele) care vor avea pe cineva să depindă de ele. Toate acestea nu pentru a ne speria, ci pentru a ne învăța cum să ne comportăm în vremuri dificile și mai ales pentru a ne aduce aminte că în astfel de circumstanțe Fiul omului va limita distrugerile pentru că ne cunoaște limitările.
Psalmistul exprima același adevăr într-un mod poetic atunci când spune: „căci El știe din ce suntem făcuți, Își amintește că suntem țărână”. El ne vorbește după limitările noastre, El știe de ce suntem în stare. Nu știu de ce noi ne dorim să știm mai multe, de ce ne frământăm și investim așa de mult timp în a cunoaște ce va fi și nu ne mulțumim cu ceea ce El ne-a lăsat și să ne găsim liniștea în cât vrea El să știm. El ne cunoaște și ne-a dat să cunoaștem atât cât avem nevoie pentru protecția noastră fizică, psihică și spirituală.
