Credeți afirmația: „Cristos ne vrea eficienți”?
Eficienți în ce, ar spune unii! Da, chiar, oare în ce ne vrea El eficienți? Ne putem găsi făcând multe lucruri în biserică și în afara ei, în lucruri legate de munca noastră, de familie, de educație, de relații etc. Sunt multe de făcut și parcă tot mai multe apar. Tot mai multe distrageri ale atenției. În toate acestea cum măsurăm eficiența vieții noastre? Sigur că putem să măsurăm segmente sau domenii și acesta ar fi un început bun pentru o măsurare de ansamblu. Un lucru care ar trebui să-l facem din când în când.
Dar dacă credem că afirmația de la început este adevărată, atunci ea trebuie să aibă de-a face cu direcția în care merge viața noastră. Când ne gândim la a fi eficienți din punctul de vedere al lui Cristos, atunci trebuie să ne întoarcem la lucrurile care le-a spus El și în special la ultimele Lui cuvinte. Pentru că acestea nu numai că, concluzionează însăși viața lui Isus pe acest pământ, dar ne dau nouă măsura eficienței vieții noastre.
Dar, vorbind de eficiență avem cel puțin două mari auto-limitări auto-impuse. Prima este că ne împărțim viața în sacru și profan, iar ultimele cuvinte ale lui Cristos le punem în partea sacră a vieții și gândim că ele trebuie să stea acolo. Și a doua auto-limitare auto-impusă este că gândim că Isus a fost bun, El nu ne ia la rost legat de eficiență – că El nu-i agent de vânzări! Așa este! Cristos nu-i agent de vânzări, dar este profund interesat de sufletul omului cu o compasiune atât de mare încât a lăsat Cerul Său ca să trăiască printre oameni. Din acțiunile Mântuitorului ne putem ușor da seama care-i părerea Lui despre eficiență. Cristos nu a făcut lucrurile la repezeală și cu gândul la statistici și numere. El a avut răbdare cu ucenicii învățându-i mentalitatea Împărăției pentru că știa că aceasta va aduce eficiență mai târziu.
Problema cu sacrul și profan este în primul rând că facem o astfel de împărțeală. N-ar trebui să gândim în termenii aceștia. Învățătura lui Isus a fost despre o mentalitate a Împărăției care se manifestă în toate aspectele vieții omului. Să dai cezarului ce este al lui și lui Dumnezeu ce este al Lui este o manifestare a mentalității Împărăției în care am o atitudine corectă față de lucrurile materiale și față de autoritate, nu o oportunitate să împart lucrurile în sacru și profan. Vom fi eficienți doar în momentul în care viața noastră, fie că vorbim de biserică, muncă, afaceri, relații, rude, cunoștințe și prieteni va urmări un singur scop: Vestea bună în toate și la toți cu care interacționăm!
