Au fost momente în viața poporului Israel când Dumnezeu a trebuit să intervină ca să risipească orice urmă de îndoială sau critică din partea lor. Cu toate minunile vizibile, cu toată izbăvirea, la vedere, cum se spune din Egipt, cu Marea Roșie despicată în două și traversată ca pe uscat, cu toată izbânda de care au avut parte, poporul acesta (cu care ne asemănăm ca și creștini – să nu cumva să credem altfel) a pus la îndoială de mai multe ori cuvântul lui Dumnezeu. Adică capacitatea Domnului de a face ceea ce a promis.
Da, ați auzit bine. Când ești dezamăgit că Dumnezeu nu a făcut lucrurile așa cum ai vrut tu, practic pui la îndoială capacitatea Lui de a se ține de promisiune. Când spui că El nu s-a ținut de promisiune sau nu se va putea ține de promisiune, de fapt asta spui: am îndoieli cu privire la capacitatea Lui de a-Și ține cuvântul. Oricât de absurd ar suna acest lucru este adevărat: când ne îndoim de El, ne îndoim de capacitatea Lui de a-și alinia vorba cu fapta. Practic în acel moment noi Îl detronăm pe Dumnezeu de pe locul pe care-L merită. Aaa, să nu cumva să credem că asta spune ceva despre El, ci spune totul despre noi. Gestul nostru de a ne îndoi de Domnul nu-i schimbă în niciun fel puterea Lui.
Un astfel de moment a fost atunci când Domnul a înverzit toiagul lui Aaron. Dar nu numai că l-a înverzit, l-a înmugurit, l-a înflorit și i-a cauzat rod. De ce? Pentru a înțelege cât de serios este Dumnezeu când vine vorba de ținerea promisiunilor. Atât de serios că face ca ceea ce nu avea sevă în el și nu mai putea să rodească, să se comporte ca și cum era din nou conectat la rădăcina lui. Atât este de serios Domnul în a-și ține cuvântul că face ca ceea ce era deconectat de la viață să aibă viață din nou. Mă gândesc că s-au speriat israeliții când au văzut toiagul cu rod pe el! Pentru că ne sperie măreția și ieșirea din necunoscut.
Dumnezeu nu mai trebuie să demonstreze nimic pentru că El a făcut deja totul! Ceea ce face El atunci când cauzează viață într-un băț tăiat de la rădăcină, mort cu alte cuvinte este că vrea să ne scoată pe noi dintr-o mentalitatea greșită sau dintr-o înțelegere eronată a cine este El! Fie ca harul Lui, încă o dată, să ne scoată din tiparul rutinei noastre zilnice, din blocajul unei perspective greșite. Avem nevoie de „un băț înverzit” care să ne împrospăteze imaginea a cine este Dumnezeu și ce face El.
