Istoria intrării în posesiunea țării promise a poporului Israel este imaginea „intrării” noastre în chemarea și a faptelor bune pregătite de El să umblăm în ele, pe de o parte, iar pe de altă parte este imaginea țarii cerești pe care El o pregătește, în care vom intra pentru a fi împreună cu El.
Noi azi nu mai trebuie să cucerim cetăți, să demolăm ziduri fizice și să pregătim lupte fizice, dar avem de cucerit inimi, de desfăcut legăturile celui rău, de dărâmat întăriturile răutății, toate acestea în timp ce locuim în „satul”nostru (așa cum se spune despre ucenici care erau în drum spre Emaus – Luca 24:28). Locuind fiecare în „satul” nostru trebuie să ne împlinim scopul primit din partea lui Dumnezeu, la fel cum poporul Israel a primit țara atunci. Lupta noastră pentru asta este cu firea noastră pământească și pornirile ei, luptă a cărei biruință se va vedea în cât de mult ne vom împlini scopul pentru viața noastră. Din moment ce Cristos a biruit la Cruce, noi putem fi biruitori prin El, asupra firii noastre pământești pentru ca să răscumpărăm timpul ca să ne împlinim scopul Lui pentru noi. La fel cum atunci, nimicirea poporului din țară însemna pace și cucerirea locului promis de Dumnezeu, la fel acum, înfrângerea firii noastre pământești înseamnă victorie în împlinirea scopului Lui pentru noi.
Biruința asupra firii și împlinirea scopului se vor realiza doar în măsura în care, la fel ca ucenicii (care mergeau spre Emaus) vom stărui de Domnul să rămână cu noi și în noi. Dorința ucenicilor a fost răsplătită de revelația că Cel care era cu ei era de fapt tot ceea ce ei aveau nevoie – de aceea le „ardea inima” în ei la modul în care El le revela Scripturile. Pentru că prezența Lui aduce binecuvântarea suficientă pentru o viață împlinită și biruitoare.
În același timp, să nu uităm că unde suntem acum este doar un sat… unde ne găsim adăpost, hrană și protecție pentru a ne împlini scopul și chemarea, dar este un sat al așteptării după ceva mai bun, perfect și glorios – țara cerească!
Ceea ce facem duminica, întâlniri din timpul săptămânii, întâlniri ca cea a copiilor de săptămâna aceasta sau chiar ieșirea la iarbă verde, sunt parte a satului în care locuim acum temporar, dar care într-un fel sau altul trebuie să aibă implicații veșnice. Pentru că toate acestea într-un fel sau altul trebuie să determine creșterea noastră spirituală prin modelarea noastră și desigur împlinirea chemării noastre pentru ca în final să ne prezentăm înaintea Tatălui ceresc ca o mireasă gata pentru nunta Mielului.
