Dacă… presa ar putea fi indusă cumva să facă reclamă curajului în locul fricii s-ar manifesta o îmbunătățire rapidă a situației. Efectele unei restrângeri a fricii ar fi inestimabile. Cel mai bun serviciu pe care orice ziar, orice doctor sau oricare dintre noi l-ar putea face umanității ar fi să o învețe să gândească corect.
Aceste rânduri au fost scrise într-o publicație creștină de știință (Christian Science Monitor) în timpul pandemiei din 1919. Sunt multe alte astfel de scrieri cu referire la acea perioadă, iar dacă veți avea curiozitatea să le citiți veți observa o asemănare izbitoare – în toate aspectele – cu vremurile pe care le trăim azi. Iată că la fel ca atunci situația în sine avea o mare încărcătură de frică și necunoscut – lucru care a determinat o mare încărcătură de informații contradictorii venite chiar din rândul creștinilor, ca să nu mai vorbim de lumea laică.
În orice caz, atât atunci, cât și acum, inducerea fricii a jucat și joacă un rol important în modul în care vom trece cu bine și această perioadă. Modul în care ne raportăm la ceea ce auzim și mai ales ce alegem să credem, sau în Cine să ne încredem în această perioadă. Dacă frica este o unealtă din trusa de scule a diavolului (și știm că așa este), atunci cred că este timpul să lăsăm această unealtă deoparte și să ne „înarmăm” cu armura pusă la dispoziție de Domnul Hristos. Ce-ar fi să apucăm uneltele Domnului?! Ce-ar fi să folosim această perioadă (dacă altfel nu putem) să se decanteze lucrurile și apoi să ne descotorosim de toate uneltele din trusa dușmanului pe care le-am folosit până acum și care, iată, acum lucrează împotriva noastră.
Ioel vorbește despre situația rea în care era poporul Israel din cauza că s-au îndepărtat de Dumnezeu, din cauză că și ei foloseau uneltele dușmanului. De aceea Ioel îi cheamă la pocăință, la smerenie înaintea lui Dumnezeu, iar în timp ce face asta le deschide acea perspectivă a speranței – „cine știe dacă nu Se va întoarce și nu Se va căi? Cine știe dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare și jertfe de băutură pentru Domnul Dumnezeul vostru?” (Ioel 2:14)
Să ne debarasăm deci de uneltele dușmanului, printre care este și frica și nepăsarea. Să ne înarmăm cu scutul credinței. Să înțelegem că biruința va fi a celor ce se încred în Domnului. Pentru că Domnul nu ne-a lăsat, nu ne-a părăsit, ci este gata să vină cu binecuvântări în urma pocăinței noastre.
