Parcă ne-am obișnuit cu veștile proaste. Ne-am obișnuit să ni se spună că economia merge și va merge prost, că există o elită care vrea să opreseze pe cei care nu sunt din cercul lor. Ne-am obișnuit să auzim despre cunoscuți, prieteni, vecini, familie, fie că sunt bolnavi, fie că au murit. Într-un fel, parcă ne-am obișnuit cu întunericul lumii acesteia în așa măsură că nu mai îndrăznim să ne oprim, să gândim că lucrurile pot fi și altfel.
Ne doare atunci când auzim vești proaste despre cei de lângă noi și e normal să ne doară, dar în mijlocul acestei dureri trebuie să ne aducem aminte. Mă gândesc la poporul lui Dumnezeu care era în robie, opresat de cei care-i stăpâneau, cu amintirea modului în care Dumnezeu le vorbise în atâtea rânduri și în atâtea feluri, iar acum… tăcere! O tăcere apăsătoare și grea. Trecuseră deja 400 de ani… mai trecuseră altcândva tot atâția, cu altă generație, dar parcă acum era diferit pentru că acum veneau după o perioadă în care văzuseră minunile Domnului, iar acum… tăcere! Poate că Dumnezeu tace, ca și noi să tăcem, pentru ca mai apoi să „rupă” El tăcerea. Așa a și fost și cumva am în inimă așteptarea unui astfel de gest din nou, din partea Lui, dar acum vreau să învăț din greșelile celor de atunci și vreau să fac tăcerea să se transforme în așteptare și anticipare.
Cred că suntem într-un sezon în care Dumnezeu este gata să „rupă tăcerea”, dar într-un mod în care să pună în mișcare interiorul meu, nu exteriorul. Așteptăm de multe ori ca ceva mistic să se întâmple, ceva exterior. Când colo, ceea ce trebuie să se întâmple este ceva în interiorul nostru, cu motivațiile noastre, cu întăriturile unor lucruri învățate greșit și de care ne lăsăm greu, cu atitudinile noastre. Așteaptă-te ca El să „rupă tăcerea” în dreptul tău, dar o dată cu această așteptare trebuie să vină și disponibilitatea din partea ta ca să acționezi după cuvântul Lui.
Dumnezeu a început să miște lucrurile în mulți dintre noi și tot ceea ce trebuie să facem este să trăim în continuare cu această așteptare și apoi să acționăm la cuvântul Lui, iar asta va aduce mișcare în noi și în cei de lângă noi. Dumnezeu are antecedente în „ruperea tăcerii” și eu cred că El o face și azi cu noi, la fel cum a făcut-o cu alte generații înaintea noastră și în special cu generația nașterii Fiului Său. Atunci a fost momentul deschiderii ușii dinspre lumina prezenței Lui înspre întunericul lumii noastre, ne-a luminat, ne-a răscumpărat, ne-a dat un mandat și ne va duce să fim cu El. În lumina acestei așteptări să așteptăm aceste sărbători și „ruperea tăcerii”!
