E vară în adevăratul mod posibil. Vin alertele pe telefon într-o veselie și cu o intensitate că-ți tresaltă inima. Ceea ce ne doream (poate ca să scăpăm de facturile de căldură sau de virus) acum ne moleșește și ne face să ne adăpostim de căldura ei. Dar așa suntem toți, ne dorim ceea ce nu avem pentru ca atunci când avem să uităm că am ajuns acolo unde ne-am dorit. Sigur că nimeni nu și-a dorit o vară a extremelor, dar aceasta este o stare generală cu care ne confruntăm toți la un moment dat – adică să ne uităm la ce nu avem și să nu apreciem ce avem.
Aceasta este o stare dată de o inimă înșelătoare și cine spune că nu are o astfel de inimă să se mai gândească. Biblia vorbește despre o astfel de inimă. Despre o inimă „nespus de înșelătoare” care trebuie subordonată unei minți înnoite. De aceea, pocăința înseamnă metanoia, schimbarea minții pentru că acolo începe schimbarea și de acolo trebuie controlată și inima.
Schimbarea care o aduce înnoirea minții este un proces de durată, de durată a unei vieți. Din momentul convertirii suntem cu toții într-un proces de schimbare, ceea ce numim sfințire, unde mentalitățile sunt schimbate și modul în care ne raportăm la lucruri, oameni și situații. În aceeași măsură, inima trebuie să rămână permanent sub controlul minții înnoite, la fel cum atunci când conduci mașina și ești în mișcare, nu-ți permiți să iei mâinile de pe volan – asta desigur, dacă nu vrei să pierzi controlul!
Trăim vremuri în care trebuie să avem constant mintea în alertă. Informații de tot felul din jurul nostru, atracții și modalități de distragere a atenției, toate concurează pentru a cuceri ceea ce este mai vulnerabil, inima noastră. Iar unde inima dorește, mintea trebuie să gândească și să acționeze conform noi realități a înnoirii adusă de Cuvânt. Mintea înnoită trăiește după valorile Împărăției nevăzute de ochiul fizic, iar inima înșelătoare își dorește lucrurile văzute de ochiul fizic. Modul în care arată această antiteză ne va spune cât de departe am ajuns în acest proces al sfințirii. Fie că e vară sau nu, să rămânem în alertă… și să ne sfințim!
