Cum recuperăm încrederea? Acea încredere de a fi ascultați. Încrederea necesară mărturiei.
Am reușit să o facem praf prin acțiunile noastre, prin preocupările noastre, prin practicile și valorile noastre. Am reușit să o pierdem prin faptul că am început să trăim „ca toate neamurile”. Am reușit să o pierdem prin lipsa dragostei atât pentru oameni cât și pentru cer. Ce încredere, deci, poartă numele nostru de creștini?
Încrederea ține în primul rând de credibilitate, astfel că primul pas în pierderea încrederii este pierderea credibilității. Dincolo de ceea ce facem este cine suntem pentru că din aceasta derivă ceea ce facem. Lucrul acesta este așa de important pentru că înainte ca Evanghelia să fie auzită ea este necesar a fi rostită, iar această rostire este credibilă în măsura în care este trăită.
Într-o astfel de zi și într-un astfel de moment când ne aducem aminte de jertfa Domnului nostru Isus Hristos este potrivit să ne cercetăm pe noi înșine în acest domeniu al credibilității mărturiei noastre. Evanghelia este credibilă, în mod categoric, dar cel care o rostește trebuie să îndeplinească aceeași condiție. Cum recuperăm, deci, încrederea/credibilitatea? Vorbesc despre recuperare pentru că am impresia că acolo suntem. Oamenii nu vor să mai audă de biserică, de creștini. De câte ori n-am auzit vorba asta: „mergeți voi, eu n-am ce căuta acolo!?” Ce-l face pe un om să spună asta? De ce ar avea cineva o astfel de părere despre a veni la biserică? De ce este mesajul nostru irelevant pentru ei? De ce mesajul nostru nu mai ajunge la lume?
Vestea bună este că există Vestea Bună. Credibilitatea noastră vine din pocăința noastră, din a fi o Evanghelie vie. Din a renunța la obiceiuri îndoielnice, la practici care ne distrug mărturia, la preocupări fără folos. Până la urmă credibilitatea noastră vine din faptul că suntem ceea ce declarăm că suntem, adică, copii ai lui Dumnezeu. Aici se determină toate celelalte lucruri. Să nu fim ca acele posturi de televiziune sau ziare care și-au pierdut credibilitatea pentru că au uitat să sunt jurnaliști (și nu judecători). Și noi ne pierdem credibilitatea și încrederea de a fi ascultați pentru că uităm cine suntem. Este vital să recuperăm încrederea. Este vital ca oamenii să audă Evanghelia în astfel de vremuri, de aceea este vital să fim ceea ce declarăm că suntem!
