Skip to content Skip to footer

Ce schimbări au avut loc în viața ta vara asta? Ce ți-a vorbit Dumnezeu în ultima perioada? Ce atitudini ai schimbat sau ai de schimbat? Care situații sau circumstanțe te-au format și în cel fel în ultimele 2 luni?
Nu, nu este un extemporal 🙂 este doar o scurtă descriere a modului în care ne uităm la viața noastră ca să găsim sens și învățături ca să ne evaluăm ținta. Dacă acum două săptămâni aminteam de responsabilitatea de a „ținti” copiii în direcția potrivită (ca săgețile care pleacă din arc), acum este vorba de responsabilitatea fiecăruia de a păstra direcția spre țintă.
Îndemnurile apostolilor din epistole de a umbla cu băgare de seamă, de a lua aminte la căile noastre, de a fi treji și veghetori, de a umbla frumos ca în timpul zilei, de a ne purta în chip vrednic de Domnul ne „pictează” o astfel de viață în care lucrurile nu trec pe lângă noi ca trenul prin gară (vorba aceea), ci o viață în care ne apropiem de Domnul prin a ne descotorosi de atitudini nepotrivite și dăunătoare, de porniri ale inimii care ne duc spre delăsare, de înclinații pe care poate le descoperim cu surprindere, dar de care trebuie să ne pocăim.
Acum, totul începe cu decizia și dorința de a trăi în felul aceasta. De fapt, decizia este luată în momentul în care ai spus: „Isuse Hristoase, tu ești Mântuitorul meu și Domnul vieții mele!” Din acel moment viața ta nu prea mai poate semăna altfel decât avându-l ca țintă pe Hristos. Într-o astfel de zi, când participăm la un botez în apă este o bună ocazie pentru fiecare creștin să se gândească la modul în care își trăiește viață, mai exact pentru Cine trăiește viața aceasta. Pentru că viața aceasta merită trăită doar dacă este trăită pentru El. Dar tot într-o astfel de zi cei care nu au luat această decizie, au o nouă oportunitate să se uite la viața lor și să ia o decizie: de capul meu sau în condițiile Lui.
O dată ce ești decis să trăiești o astfel de viață se pune problema cum poți face acest lucru într-un mod cât mai eficient, iar aici ajungem la ceea ce trebuie să fie biserica: un loc în care cei care au decis să trăiască așa se adună ca să-l glorifice pe Cel căruia I se închină, dar și un loc unde îți găsești relații semnificative de mentorare, ucenicie, de grup mic unde discuțiile despre stadiul și starea fiecăruia să-și găsească urechi care să le asculte, inimă să le înțeleagă și încurajare pentru ca săgeata să-și găsească ținta. Despre asta-i vorba atunci când (tot) vorbim de grupe mici și de relații de mentoare, de dare de socoteală. Atunci când răscumpărați Tatălui trăiesc răscumpărând vremea.
Într-o vreme în care lucrurile se complică să nu uităm de decizia pe care am luat-o. Decizie care ne cheamă să umblăm simplu, cu băgare de seamă, ca în timpul zilei pentru ca la final să ajungem direct la țintă, la Hristos!

Leave a comment