Am un sentiment puternic de măreție ori de câte citesc ultima parte a cărții Deuteronom. Modul în care Dumnezeu dă o perspectivă nouă noii generații care urma să ia în stăpânire țara este minunat. Ei sunt cei care primesc binecuvântarea împlinirii ultimei etape a promisiunilor lui Dumnezeu pentru părinții lor. Ei aveau onoarea (am putea spune) să ducă la împlinire ceea ce fusese spus cu ani de zile în urmă. O onoare care ar fi trebuit să-i înnobileze. Aveau în față împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, datorită ascultării părinților lor, iar acum Dumnezeu le cerea lor exact același lucru – ascultare în schimbul împlinirii promisiunilor! Pentru că asta sunt binecuvântările auzite de poporul Israel de la Domnul – promisiuni pentru ascultare.
Suntem dispuși în ziua de azi să credem tot felul de oameni, fie care ne vând ceva, fie care ne proiectează o imagine frumoasă despre un viitor de dorit, dar pe Dumnezeu Îl credem că se ține de promisiuni îndeajuns de mult încât să-L ascultăm?! Sunt mulți oameni care cred orice altă teorie prezentată în religiile oamenilor, dar iau în derâdere credința în Dumnezeul Creator (și Răscumpărător) și Cuvintele Lui care se împlinesc fără întârziere.
Măreția cuvintelor Lui vine din faptul că Cel care le spune este Unul care are procent de 100% în împlinirea a ceea ce spune și din faptul că înainte să le dea (poporului Israel) libertatea de a alege (binecuvântarea sau blestemul), El i-a eliberat și nu le-a condiționat eliberarea de ascultare. Măreția cuvintelor Lui vine din măreția Lui. Faptul că El ne-a iubit întâi ar trebui să fie motiv suficient ca să-L alegem pe El în detrimentul celeilalte părți – prin ascultare – pentru că doar așa promisiunile Lui se vor împlini.
