Să ne pregătim (zic!) bine pentru această perioadă din an, când (în mod convențional stabilit) ne apropiem de marcarea sărbătorilor atât de cunoscute și așteptate. De ce vorbesc de pregătire față de niște lucruri cunoscute și așteptate? Tocmai pentru că de cele mai multe ori noi ne pregătim doar în anumite domenii (mâncare, curățenie în casă, haine noi etc.) – acestea le cunoaștem foarte bine și aici avem și așteptările foarte bine stabilite. Dacă doar la acestea ne rezumăm ne asemănăm izbitor de mult cu sărbătoare luminilor din India – o formă de curățenie și pregătire, dar deficitari în domeniul sufletului care este de altfel și cel mai important. Cum arată deci, pregătirea noastră față de această perioadă cunoscută și așteptată?
De fapt, când vorbim de cunoaștere, sigur, putem să cunoaștem ce „se face” de aceste sărbători, dar până la urmă trebuie să trecem la un nivel mai profund al cunoașterii – să-L cunoaștem (mai mult și mai profund) pe Cel care pretindem că-L sărbătorim. Pentru că nivelul de cunoaștere ne stabilește și nivelul așteptărilor. Dacă totul este la îndemâna noastră, totul este în controlul nostru, atunci la fel sunt și așteptările. O inimă deschisă își va da seama că cu cât Îl cunoaște mai mult pe Dumnezeu, cu atât își dă seamă că nu-L cunoaște și-și dorește să stea mai mult în prezența Lui pentru a cunoaște ceea ce nu poate fi cunoscut pe deplin în această parte de lume. Astfel, pregătirea noastră trebuie să însemne acțiuni care îndeplinesc acest obiectiv al cunoașterii Lui, iar așteptarea noastră în aceeași măsură.
Ca și comunitate suntem implicați în săptămâna care urmează în pregătirea unor cutii (Campania Dar din Har) care strict din punct de vedere omenesc dacă le privim, nu au nimic spiritual în ele (cutii, hârtii de împachetat, jucării, dulciuri, creioane etc.) și așa vor și rămâne dacă nu înțelegem că ele fac parte din procesul de transformare a ființei noastre de către Domnul. Numele campaniei se referă la harul de care noi am avut parte din partea Lui și care se răsfrânge (pentru cei care aleg asta) și asupra celor din jur. Deci noi, nu dăruim de la noi, ci prin mâinile noastre de la El. Pe de altă parte nu este altceva decât un semnal pentru fiecare dintre noi, că față de ceea ce am primit, trebuie să facem parte și celui de lângă noi, nu cu gândul la o restituire ulterioară, ci din cauza dragostei transformatoare a lui Cristos care ne-a schimbat și nouă viața.
Pentru că până la urmă noi trebuie să ne pregătim nu pentru ceea ce cunoaștem și ne așteptăm, an după an, ci să fim pregătiți și să ne așteptăm ca Domnul să ne vorbească într-un mod în care inima noastră să-L dorească mai mult pe El. Să ne vorbească într-un mod în care viața noastră să fie transformată în asemănarea Lui. Astfel vom fi pregătiți… fie să abordăm sărbătorile într-un mod potrivit, fie să-L întâmpinăm pe Cel pe care-L așteptăm!
