Dacă tot învățăm unii de la alții, de ce n-am învăța lucruri bune?! Ați observat ce spune Domnul poporului Israel? „După ce vei intra în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveți să faci după urâciunile neamurilor acelora” (Deuteronom 18:9). Acel „te înveți” ne dă indiciul despre cum se întâmplă asta, adică prin voie proprie și prin observarea acelor neamuri. Neamurile acelea nici nu trebuiau să facă ceva special o dată veniți poporul Israel în țară, doar să-și continue practicile și tradițiile proprii (să fie oare acesta motivul pentru care toate acele neamuri au fost date spre nimicire? Cu siguranță că da). Fiind într-un loc nou, Dumnezeu a știut că în poporul Israel se va declanșa un mecanism în care vor învăța prin observare tot ce vor vedea.
Este indiscutabil acest lucru că învățăm sau ne luăm unii după alții. Sunt lucruri pe care le învățăm singuri doar uitându-ne la alții - copiii observă un părinte ranchiunos și după o vreme face și el la fel (iar părintele se miră de unde are copilul lui aceste apucături), pe de altă parte copiii care-și văd părinții zâmbitori și fericiți, după o vreme se comportă și ei la fel. Ajungem la un loc de muncă nou și ușor, ușor învățăm obiceiurile biroului: cum îți faci cafea, cum te comporți cu șefu’, cum vorbești cu un coleg anume etc.
E clar că învățăm unii de la alții - ideea este ce învățăm și mai în ansamblu ce îi învață pe alții comportamentul și viața mea? De aceea este așa de important acest model de ucenicie pe care-l vedem la Isus. Tot ceea ce a făcut El a fost în primul rând tot ceea ce Tatăl i-a spus să facă și astfel a fost un model pe care ucenicii trebuiau să îl vadă și să înceapă să învețe de la El. Asta-i chemarea uceniciei și despre asta vorbim atunci când vorbim de grupe mici, disciplină spirituală etc. Dacă tot învățăm unii de la alții, haideți să învățăm urmând modelul lui Cristos transmițându-l mai departe unii către alții și generației care vine după noi.