Mulți au înțeles parțial proverbul care zice: „mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui și mai bună este răbdarea decât mândria” (Eclesiastul 7:8). De aceea unii au o problemă să înceapă lucrurile că le e frică de sfârșit. De aceea mulți amână botezul pentru că le e frică de cum vor sfârși alergarea. Dar proverbul vorbește foarte clar nu doar despre sfârșit, ci și despre început și parcurs. Întors invers, proverbul de fapt, spune: doar cei mândri nu au răbdare să înceapă și să continue ceva până la sfârșit. Sunt mândri pentru că au impresia că le știu pe toate, că nu au nevoie să învețe nimic, că n-au nevoie să audă lucrurile care le confruntă propriul eu.
Azi începe un an nou la școala duminicală. De fapt, reîncepe. Este modul în care înțelegem să dăm mai departe generației următoare credința în singurul Dumnezeu adevărat. Sigur că acest lucru se întâmplă în primul rând în familie, iar școala duminicală vine în ajutorul acestora. Să ne rugăm pentru învățători, să ne rugăm pentru copii, să ne rugăm ca răbdarea să crească și mândria să fie zdrobită.
Tot azi începem o serie nouă de predici. Nu stric surpriza (pentru cei care citesc editorialul la începutul întâlnirii), dar are de-a face atât cu mândria, cât și mai ales cu răbdarea. Disciplina presupune răbdare, iar ca rezultat aduce zdrobirea eului. Viața noastră este în lucru… până vine El.
Comments