8 Ianuarie 2024

Geneza 8 - Matei 8

GENEZA 8

Sfârșitul potopului

1Dumnezeu Și-a adus aminte de Noe, de toate viețuitoarele și de toate vitele care erau cu el în corabie și Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, și apele s-au potolit. 2Izvoarele adâncului și stăvilarele cerurilor au fost închise și ploaia din cer a fost oprită. 3Apele au scăzut de pe fața pământului, scurgându-se și împuținându-se și, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micșorat. 4În luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munții Ararat. 5Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munților. 6După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse. 7A dat drumul unui corb care a ieșit, ducându-se și întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. 8A dat drumul și unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe fața pământului. 9Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-și pună piciorul și s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată fața pământului. Noe a întins mâna, l-a luat și l-a băgat la el în corabie. 10A mai așteptat alte șapte zile și iarăși a dat drumul porumbelului din corabie. 11Porumbelul s-a întors la el spre seară și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. 12A mai așteptat alte șapte zile și a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. 13În anul șase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat și iată că fața pământului se uscase. 14În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

Ieșirea lui Noe din corabie

15Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe și i-a zis: 16„Ieși din corabie, tu și nevastă-ta, fiii tăi și nevestele fiilor tăi cu tine! 17Scoate afară împreună cu tine toateviețuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât și vitele și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mișune pe pământ, să crească și să se înmulțească pe pământ.” 18Și Noe a ieșit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi. 19Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mișcă pe pământ, după soiurile lor, au ieșit din corabie. 20Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele curate și din toate păsările curate și a adus arderi-de-tot pe altar. 21Domnul a mirosit un mirosplăcut și Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestemapământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinerețea lui, și nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. 22Cât va fi pământul, nu vor înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!”

MATEI 8

Vindecarea unui lepros

1Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. 2Și un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.” 3Isus a întins mâna, S-a atins de el și a zis: „Da, vreau, fii curățit!” Îndată a fost curățită lepra lui. 4Apoi, Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.”

Vindecarea robului unui sutaș

5Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga 6și-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog și se chinuiește cumplit.” 7Isus i-a zis: „Am să vin și să-l tămăduiesc.” 8„Doamne”, a răspuns sutașul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit. 9Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face.” 10Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare. 11Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor.12Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” 13Apoi a zis sutașului: „Du-te și facă-ți-se după credința ta.” Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Vindecarea soacrei lui Petru și mai multor bolnavi

14Isus S-a dus apoi în casa lui Petru și a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri. 15S-a atins de mâna ei și au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat și a început să-I slujească. 16Seara, au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit pe toți bolnavii, 17ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.”

Cum să urmăm pe Isus

18Isus a văzut multe noroade împrejurul Său și a poruncit să treacă de cealaltă parte. 19Atunci s-a apropiat de El un cărturar și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” 20Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.” 21Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.” 22„Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții.”

Potolirea furtunii

23Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El. 24Și, deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea. 25Ucenicii s-au apropiat de El și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” 26El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?”Apoi S-a sculat, a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare. 27Oamenii aceia se mirau și ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?”

Doi îndrăciți sunt tămăduiți

28Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” 30Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. 31Dracii rugau pe Isus și ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” 32„Duceți-vă”, le-a zis El. Ei au ieșit și au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. 33Porcarii au fugit și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții. 34Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.