Iov 32 - 2 Corinteni 4,5

Iov 32

Discursul lui Elihu

1Acești trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept. 2Atunci Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din clanul lui Ram, s-a mâniat foarte tare. El s-a mâniat pentru că acesta se îndreptățea pe sine înaintea lui Dumnezeu. 3S-a mâniat și pe cei trei prieteni ai lui Iov, pentru că aceștia nu mai aveau niciun răspuns și totuși îl condamnau pe Iov. 4Elihu așteptase să-i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceștia erau mai în vârstă decât el. 5Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s-a mâniat. 6Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis:

„Eu sunt tânăr,

iar voi sunteți în vârstă.

De aceea m-am ferit

și m-am temut să vă spun părerea mea.

7Mi-am zis: «Să vorbească zilele,

și mulțimea anilor să reveleze înțelepciunea!».

8Dar există un Duh în om,

suflarea Celui Atotputernic, care-i dă pricepere.

9Nu vârsta te face înțelept,

nu bătrânețea te face să înțelegi ce este drept.

10De aceea zic: «Ascultați-mă!

Îmi voi spune și eu părerea!».

11Iată, v-am așteptat cuvintele,

v-am ascultat rostirile pricepute,

în timp ce vă căutați vorbele.

12V-am ascultat cu atenție

și iată că niciunul nu a dovedit că Iov a greșit,

niciunul dintre voi nu a răspuns cuvintelor lui.

13Să nu spuneți: «Am găsit înțelepciunea.

Să-l confrunte Dumnezeu, nu un om».

14El nu și-a îndreptat cuvintele împotriva mea

și nu-i voi răspunde folosind cuvântările voastre.

15Sunt înspăimântați, nu mai răspund nimic;

au rămas fără cuvinte.

16Și am așteptat. Dar pentru că ei nu mai vorbesc,

pentru că stau acolo fără să răspundă,

17voi răspunde și eu, la rândul meu,

îmi voi spune și eu părerea.

18Căci sunt plin de cuvinte;

duhul din mine nu-mi dă pace.

19Iată că pântecul meu este ca un vin care n-a fost aerisit,

ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.

20Voi vorbi ca să găsesc ușurare.

Îmi voi deschide gura și voi răspunde.

21Nu voi favoriza pe nimeni;

nu voi linguși pe nimeni.

22Nici nu știu să lingușesc;

Creatorul meu m-ar lua într-o clipă.

2 Corinteni 4

Comori în niște vase de lut

1De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, potrivit cu mila de care am avut parte, nu ne descurajăm. 2Dimpotrivă, am respins lucrurile ascunse și rușinoase, și nu umblăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin expunerea adevărului, ne recomandăm pe noi înșine conștiinței oricărui om, înaintea lui Dumnezeu. 3Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită printre cei ce pier, 4în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei gloriei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu. 5Noi nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Isus Cristos ca Domn, iar pe noi înșine ca sclavi ai voștri, de dragul lui Isus. 6Fiindcă Dumnezeu, Care a spus: „Să strălucească din întuneric lumina!“, este Cel Ce a strălucit în inimile noastre ca să ne dea lumina cunoașterii gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Cristos.

7Dar noi avem comoara aceasta în niște vase de lut, pentru ca puterea aceasta nemaiîntâlnită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. 8Suntem în necaz în toate, dar nu zdrobiți, nedumeriți, dar nu disperați, 9persecutați, dar nu părăsiți, trântiți la pământ, dar nu distruși, 10purtăm întotdeauna în trup moartea lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie văzută în trupurile noastre. 11Căci noi, cei vii, suntem întotdeauna dați la moarte din cauza lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor. 12Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi viața.

13Însă, fiindcă avem același duh al credinței, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“ și noi credem și de aceea vorbim. 14Știm că Cel Ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfățișăm împreună cu voi. 15Căci toate acestea sunt pentru voi, astfel încât harul, care se extinde la tot mai mulți oameni, să facă să abunde mulțumirea, spre gloria lui Dumnezeu.

16De aceea noi nu ne descurajăm, ci, chiar dacă trupul nostru piere, totuși omul nostru lăuntric este înnoit din zi în zi. 17Căci necazul nostru ușor, temporar, lucrează în noi greutatea veșnică a gloriei care întrece orice imaginație. 18Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veșnice.

2 Corinteni 5

Lăcașul nostru ceresc

1Căci noi știm că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică în Ceruri, care nu este făcută de mâini omenești. 2Căci suspinăm în cortul acesta, tânjind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcașul nostru ceresc, 3desigur dacă, după ce vom fi îmbrăcați, nu vom fi găsiți goi. 4În timp ce suntem în acest cort, suspinăm și suntem împovărați, nu pentru că dorim să fim dezbrăcați de el, ci pentru că dorim să fim îmbrăcați, astfel încât ceea ce este muritor să fie înghițit de viață. 5Și Cel Ce ne-a pregătit chiar pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat garanția Duhului.

6Așadar, întotdeauna suntem plini de încredere, și știm că, atât timp cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul. 7Căci noi trăim prin credință, nu prin vedere. 8Astfel, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să fim departe de trup și acasă cu Domnul. 9De aceea ne și străduim să-I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. 10Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata potrivit cu ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.

Mesajul împăcării

11Așadar, cunoscând frica de Domnul, încercăm să-i convingem pe oameni. Însă noi suntem pe deplin cunoscuți de către Dumnezeu și sper că suntem cunoscuți și în conștiințele voastre. 12Noi nu ne recomandăm din nou înaintea voastră, ci vă dăm ocazia să vă lăudați cu noi, ca să puteți răspunde celor care se laudă cu înfățișarea, și nu cu inima. 13Într-adevăr, dacă ne-am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne-am ieșit, iar dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, întrucât considerăm că, dacă Unul a murit în locul tuturor, toți deci au murit. 15El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel Ce a murit și a înviat pentru ei.

16Astfel, de acum noi nu mai cunoaștem pe nimeni în felul oamenilor. Chiar dacă odată L-am cunoscut pe Cristos în felul oamenilor, acum nu-L mai cunoaștem așa. 17Prin urmare, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus. Iată, toate au devenit noi! 18Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care, prin Cristos, ne-a împăcat cu Sine și ne-a dat slujba împăcării: 19aceea că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, fără a ține seama de păcatele lor, și a pus în noi Cuvântul împăcării. 20Noi suntem deci ambasadori ai lui Cristos și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm insistent, în Numele lui Cristos: împăcați-vă cu Dumnezeu! 21El, pentru noi, L-a făcut păcat pe Cel Ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.