6 Decembrie

2 Cronici 34, 2 Ioan 1

2 Cronici 34

Iosia împăratul lui Iuda

1Iosia avea opt ani când a ajuns împărat și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim. 2El a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat în căile tatălui său David; nu s-a abătut de la ele nici la dreapta, nici la stânga. 3În al optulea an al domniei lui, pe când era încă tânăr, a început să caute pe Dumnezeul tatălui său David. Și, în al doisprezecelea an, a început să curățească Iuda și Ierusalimul de înălțimi, de idolii Astarteei, de chipuri cioplite și de chipuri turnate. 4Au dărâmat înaintea lui altarele baalilor și au tăiat stâlpii închinați soarelui, care erau deasupra lor; a sfărâmat idolii Astarteei, chipurile cioplite și chipurile turnate, le-a făcut praf, a presărat praful pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe 5și a ars oasele preoților pe altarele lor. Astfel a curățit Iuda și Ierusalimul. 6În cetățile lui Manase, lui Efraim, lui Simeon și chiar lui Neftali, pretutindeni, în mijlocul dărâmăturilor lor, 7a dărâmat altarele, a făcut bucăți idolii Astarteei și chipurile cioplite, le-a făcut praf și a tăiat toți stâlpii închinați soarelui în toată țara lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim. 8În al optsprezecelea an al domniei lui, după ce a curățit țara și casa, a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, pe Maaseia, căpetenia cetății, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, arhivarul, să dreagă Casa Domnului Dumnezeului său. 9S-au dus la marele preot Hilchia și au dat argintul adus în Casa lui Dumnezeu, pe care-l strânseseră leviții păzitori ai pragului, de la Manase și Efraim și de la toată cealaltă parte a lui Israel și de la tot Iuda și Beniamin și de la locuitorii Ierusalimului. 10L-au dat în mâinile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceștia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului, 11iar ei l-au dat tâmplarilor și zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite și lemne pentru grinzi și pentru căptușitul clădirilor pe care le stricaseră împărații lui Iuda. 12Oamenii aceștia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puși sub privegherea lui Iahat și Obadia, leviți din fiii lui Merari, și a lui Zaharia și Meșulam, din fiii chehatiților. Toți aceia dintre leviți care știau să cânte bine 13vegheau asupra lucrărilor și cârmuiau pe toți lucrătorii care aveau de făcut felurite lucrări. Mai erau și alți leviți, logofeți, dregători și ușieri.

Găsirea cărții Legii

14În clipa când au scos argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit cartea Legii Domnului, dată prin Moise. 15Atunci, Hilchia a luat cuvântul și a zis logofătului Șafan: „Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.” Și Hilchia a dat lui Șafan cartea. 16Șafan a adus împăratului cartea. Și, când a dat socoteală împăratului, a zis: „Slujitorii tăi au făcut tot ce li s-a poruncit. 17Au strâns argintul care se afla în Casa Domnului și l-au dat în mâinile priveghetorilor și lucrătorilor.” 18Logofătul Șafan a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Și Șafan a citit-o înaintea împăratului. 19Când a auzit împăratul cuvintele Legii, și-a sfâșiat hainele. 20Și împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului: 21„Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine și pentru rămășița lui Israel și Iuda cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit! Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că părinții noștri n-au ținut cuvântul Domnului și n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.” 22Hilchia și cei trimiși de împărat s-au dus la prorocița Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Tochehat, fiul lui Hasra, străjerul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetății. După ce au spus ce aveau de spus, 23ea le-a răspuns: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneți omului care v-a trimis la mine: 24«Așa vorbește Domnul: ‹Iată, voi trimite nenorociri peste locul acesta și peste locuitorii lui, și anume toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda. 25Pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a vărsat asupra acestui loc și nu se va stinge.›» 26Dar să spuneți împăratului lui Iuda care v-a trimis să întrebați pe Domnul: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 27‹Pentru că ți s-a înduioșat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit›, zice Domnul, 28‹iată, te voi strânge lângă părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău și nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le voi trimite peste locul acesta și peste locuitorii lui.›»’” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

Înnoirea legământului

29Împăratul a strâns pe toți bătrânii din Iuda și din Ierusalim. 30Apoi s-a suit la Casa Domnului cu toți oamenii lui Iuda și cu locuitorii Ierusalimului, cu preoții și leviții și cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărții legământului care se găsise în Casa Domnului. 31Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc și a încheiat legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile Lui, învățăturile Lui și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui și să împlinească cuvintele legământului scrise în cartea aceasta. 32Și a făcut să intre în legământ toți cei ce se aflau la Ierusalim și în Beniamin. Și locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul lui Dumnezeu, legământul Dumnezeului părinților lor. 33Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate țările copiilor lui Israel și a făcut ca toți cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. În tot timpul vieții lui, nu s-au abătut de la Domnul Dumnezeul părinților lor.

2 Ioan 1

1Prezbiterul către aleasa Doamnă și către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul –, 2pentru adevărul acesta care rămâne în noi și care va fi cu noi în veac: 3Harul, îndurarea și pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl și din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste! 4M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl. 5Și acum, te rog, Doamnă, nu ca și cum ți-aș scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alții! 6Și dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit de la început. 7Căci în lume s-au răspândit mulți amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată antihristul! 8Păziți-vă bine să nu pierdeți rodul muncii voastre, ci să primiți o răsplată deplină. 9Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura aceasta are pe Tatăl și pe Fiul. 10Dacă vine cineva la voi și nu vă aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: „Bun venit!” 11Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaș faptelor lui rele. 12Aș vrea să vă spun multe lucruri, dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie și cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13Copiii surorii tale alese îți trimit sănătate. Amin.