5 Ianuarie

Ezra 5, Fapte 5

Ezra 5

Reluarea lucrărilor la Casa Domnului

1Profetul Hagai și profetul Zaharia, fiul lui Ido, au profețit iudeilor din Iuda și din Ierusalim în Numele Dumnezeului lui Israel. 2Atunci, Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și Iosua, fiul lui Ioțadak, s-au ridicat și au început construirea Casei lui Dumnezeu din Ierusalim. Împreună cu ei erau și profeții lui Dumnezeu care-i sprijineau. 3În aceeași vreme, Tatnai, guvernatorul provinciei de peste Râu, Șetar-Boznai, precum și camarazii lor au venit la ei și i-au întrebat: „Cine v-a dat permisiunea să reconstruiți această Casă și să ridicați această structură?“. 4Apoi au spus: „Care sunt numele oamenilor care reconstruiesc această clădire?“.

5Dar ochiul Dumnezeului lor veghea asupra bătrânilor iudeilor, astfel că ei nu aveau să fie opriți până când nu urma să fie trimisă o înștiințare către Darius, iar ei nu aveau să primească o scrisoare de la el în această privință. 6Aceasta este o copie a scrisorii trimise împăratului Darius de către Tatnai, guvernatorul provinciei de peste Râu, de Șetar-Boznai și de către camarazii lor emisari, care locuiau în provincia de peste Râu. 7I-au trimis un mesaj în care erau scrise următoarele:

„Către împăratul Darius,

Pace deplină!

8Să știe împăratul că ne-am dus în provincia lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui Mare. Oamenii o reconstruiesc din pietre cioplite, iar în zidurile ei pun bârne de lemn. Lucrarea aceasta avansează repede și prosperă în mâinile lor. 9Noi i-am întrebat pe bătrânii aceia astfel: «Cine v-a dat permisiunea să construiți din nou această Casă și să ridicați acest zid?». 10De asemenea, le-am cerut și numele, ca astfel să putem scrie numele bărbaților care se află în fruntea lor și să te informăm.

11Ei ne-au răspuns, zicând:

«Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor și al pământului și reconstruim Casa care a fost construită cu mulți ani în urmă. Un mare rege al lui Israel o construise și o finalizase. 12Dar pentru că strămoșii noștri L-au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat pe mâna caldeeanului Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care a distrus Casa aceasta și a dus poporul în captivitate, în Babilon. 13Totuși, în primul an al lui Cirus, împăratul Babilonului, împăratul Cirus a dat poruncă să fie reconstruită această Casă a lui Dumnezeu. 14Chiar și vasele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care Nebucadnețar le luase din Templul de la Ierusalim și le dusese în templul din Babilon, au fost luate de împăratul Cirus din templul de la Babilon și încredințate celui numit Șeșbațar, pe care l-a desemnat apoi guvernator. 15I-a zis să ia aceste vase, să meargă să le pună în Templul din Ierusalim și să construiască din nou Casa pe locul ei de odinioară. 16Atunci Șeșbațar a venit și a pus temeliile Casei lui Dumnezeu din Ierusalim. Și iată că de atunci încoace construim și nu am terminat încă!».

17De aceea, dacă împăratul este de acord, să se caute în arhivele imperiale de acolo, din Babilon, ca să se vadă dacă s-a dat din partea împăratului Cirus o poruncă cu privire la reconstruirea acestei Case a lui Dumnezeu din Ierusalim. Apoi împăratul să ne trimită decizia sa cu privire la această situație

Faptele Apostolilor 5

Ananias și Safira

1Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soția lui, Safira, 2și a păstrat pentru sine o parte din preț, cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus-o la picioarele apostolilor. 3Petru i-a zis: „Ananias, de ce ți-a umplut Satan inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din prețul terenului? 4Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Și, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziția ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu!“.

5Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut și și-a dat suflarea. O mare frică i-a cuprins pe toți cei ce auziseră aceste lucruri. 6Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au înmormântat.

7Cam după trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase.

8Petru a întrebat-o:

‒ Spune-mi, cu atât ați vândut terenul?

Ea i-a răspuns:

‒ Da, cu atât.

9Atunci Petru i-a zis:

‒ De ce v-ați înțeles între voi să-L puneți la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au înmormântat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!

10Atunci ea a căzut deodată la picioarele lui și și-a dat suflarea. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; ei au dus-o afară și au înmormântat-o lângă soțul ei. 11O mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce auziseră aceste lucruri.

Prin apostoli se fac semne și minuni

12Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Toți se adunau în același gând în Porticul lui Solomon 13și niciunul din ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, deși poporul îi lăuda foarte mult. 14Totuși, numărul celor ce credeau în Domnul, o mulțime de bărbați și femei, se mărea tot mai mult. 15Oamenii îi scoteau chiar și pe străzi pe cei neputincioși și-i puneau pe tărgi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. 16Mulțimea se aduna și din cetățile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate. Și toți erau vindecați.

Apostolii persecutați

17Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică gruparea saducheilor, s-au ridicat plini de invidie, 18au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în închisoarea publică. 19Dar un înger al Domnului a deschis ușile închisorii în timpul nopții, i-a condus afară și le-a zis: 20„Duceți-vă, stați în Templu și spuneți poporului toate cuvintele Vieții acesteia!“.

21Auzind ei aceasta, au intrat în Templu dis-de-dimineață și au început să-i învețe pe oameni.

Când a sosit marele preot și cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică tot Sfatul Bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduși. 22Gărzile însă, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, așa că s-au întors și au anunțat, 23zicând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uși, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“. 24Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât și conducătorii preoților au rămas înmărmuriți din cauza lor și se întrebau ce se întâmplă. 25Cineva însă a venit și i-a anunțat: „Iată că bărbații pe care i-ați aruncat în închisoare stau în Templu și învață poporul!“. 26Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile și i-a adus, însă nu cu forța, pentru că se temeau să nu fie loviți cu pietre de popor.

27I-au adus și i-au pus să stea înaintea Sinedriului.

Marele preot i-a întrebat, 28zicând:

‒ Nu v-am poruncit clar să nu-i mai învățați pe oameni în Numele acesta? Dar iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aruncați peste noi vina pentru sângele Acestui Om!

29Dar Petru și ceilalți apostoli, răspunzând, au zis:

‒ Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30Dumnezeul strămoșilor noștri L-a înviat pe Isus, pe Care voi L-ați ucis, pironindu-L pe lemn. 31Pe El, Dumnezeu L-a înălțat la dreapta Sa, ca Prinț și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertare de păcate. 32Iar noi suntem martori ai acestor lucruri și, de asemenea, și Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.

33Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat și au vrut să-i omoare. 34Dar un fariseu pe nume Gamaliel, un învățător al Legii respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu și a poruncit ca oamenii să fie scoși afară puțin. 35Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, aveți grijă ce urmează să le faceți acestor oameni! 36Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva și căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, iar toți aceia care se încrezuseră în el au fost împrăștiați și nu s-a ales nimic de ei. 37După el, pe vremea recensământului, s-a ridicat Iuda, galileeanul, și a atras poporul după el. Dar și el a pierit, iar toți aceia care se încrezuseră în el au fost împrăștiați. 38Iar acum, eu vă spun: depărtați-vă de oamenii aceștia și lăsați-i! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, va fi distrusă, 39dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea distruge pe acești oameni! Să nu vă treziți că luptați împotriva lui Dumnezeu!“. Astfel, ei au fost convinși de el.

40Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. 41Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost considerați demni să fie umiliți pentru Numele Lui. 42Și, în fiecare zi, în Templu și prin case, nu încetau să-i învețe pe oameni și să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.