Ezra 4, Fapte 4
Ezra 4
Opoziție față de reconstruirea Templului și a Ierusalimului
1Când dușmanii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit că fiii exilului construiesc un Templu pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, 2s-au apropiat de Zerub-Babel și de căpeteniile familiilor și le-au zis:
‒ Să construim și noi cu voi! Căci, asemenea vouă, și noi Îl întrebăm pe Dumnezeul vostru și-I aducem jertfe încă din zilele lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, cel care ne-a adus aici.
3Zerub-Babel, Iosua și căpeteniile familiilor rămase din Israel le-au răspuns:
‒ Nu se poate să construiți împreună cu noi o Casă Dumnezeului nostru, ci doar noi vom construi pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, așa cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul Persiei.
4Poporul țării a slăbit avântul poporului lui Iuda, i-a descurajat să mai construiască 5și a angajat sfetnici împotriva lor, ca să le distrugă planul. Așa a fost pe toată perioada domniei lui Cirus, împăratul Persiei, până în perioada domniei lui Darius, împăratul Persiei.
Domnia lui Ahașveroș
6La începutul domniei lui Ahașveroș, au scris o plângere împotriva locuitorilor lui Iuda și ai Ierusalimului. 7Iar pe vremea lui Artaxerxes, Bișlam, Mitredat, Tabeel și ceilalți camarazi ai lor i-au scris lui Artaxerxes, împăratul Persiei. Scrisoarea a fost scrisă cu litere aramaice și apoi tradusă.
8Dregătorul Rehum și scribul Șimșai i-au scris împăratului Artaxerxes o scrisoare cu privire la Ierusalim, după cum urmează:
9„De la dregătorul Rehum, scribul Șimșai și de la ceilalți camarazi ai lor, judecători și emisari, oameni din Tarpel, din Persia, din Erec, din Babilon, elamiți din Susa 10și din celelalte națiuni pe care le-a luat în captivitate marele și vestitul Osnappar și le-a așezat în cetatea Samariei și în restul provinciei de peste Râu.
11(Aceasta este o copie a scrisorii pe care ei i-au trimis-o.)
Către împăratul Artaxerxes,
Slujitorii tăi, oamenii provinciei de peste Râu:
12Să știe împăratul că iudeii care au venit de la tine la noi au ajuns în Ierusalim și reconstruiesc cetatea aceea răzvrătită și rea. Ei termină de înălțat zidurile și repară temeliile. 13De aceea, să știe împăratul că, dacă cetatea aceasta va fi reconstruită, iar zidurile ei vor fi terminate, iudeii nu vor mai plăti nici tribut sau impozit, nici taxa de trecere și, prin urmare, vistieria imperială va avea de suferit. 14Din această cauză, ca unii care mâncăm sarea palatului, nu ne stă bine să-l vedem pe împărat păgubit și de aceea trimitem această scrisoare ca să-l informăm pe împărat. 15Să se cerceteze deci în «Cartea cronicilor», unde au scris părinții tăi! În «Cartea cronicilor» vei găsi scris și vei afla că cetatea aceasta a fost o cetate răzvrătită, din cauza căreia au avut de suferit regi și provincii și în mijlocul căreia s-au iscat răscoale încă din vremuri străvechi. Din acest motiv a și fost pustiită cetatea aceasta. 16Facem deci cunoscut împăratului că, dacă cetatea aceasta va fi reconstruită, iar zidurile ei vor fi terminate, nu vei mai avea stăpânire în provincia de peste Râu“.
17Împăratul a trimis următorul răspuns:
„Dregătorului Rehum, scribului Șimșai și celorlalți camarazi ai lor, care locuiesc în Samaria și în restul provinciei de peste Râu: Pace!
18Scrisoarea pe care ne-ați trimis-o a fost citită și tradusă în prezența mea. 19Am dat ordin să se facă cercetări și s-a găsit că această cetate s-a ridicat împotriva împăraților încă din vremuri străvechi, dedându-se la răzvrătire și răscoală. 20Au existat la Ierusalim regi puternici care aveau stăpânire peste tot teritoriul de peste Râu și cărora li se plătea tribut, dare și taxă de trecere. 21Prin urmare, dați ordin ca acești oameni să fie opriți, iar cetatea aceasta să nu mai fie reconstruită, până când nu voi da eu o altă înștiințare. 22Aveți grijă să nu fiți neglijenți față de lucrul pe care trebuie să-l faceți. De ce să crească paguba în dauna împăraților?“.
23Imediat după ce s-a citit copia scrisorii împăratului Artaxerxes înaintea lui Rehum, a scribului Șimșai și a camarazilor lor, aceștia s-au dus repede în Ierusalim, la iudei și i-au oprit din lucru prin forță și putere. 24Atunci s-a oprit lucrarea de la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim și a rămas oprită până în al doilea an al domniei lui Darius, împăratul Persiei.
Faptele Apostolilor 4
Petru și Ioan înaintea Sinedriului
1În timp ce Petru și Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoții, comandantul gărzii Templului și saducheii, 2foarte supărați din cauză că învățau poporul și vesteau, în Numele lui Isus, învierea dintre cei morți. 3Au pus mâna pe ei și i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. 4Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților credincioși a ajuns la aproape cinci mii.
5În ziua următoare s-au adunat în Ierusalim conducătorii lor, bătrânii și cărturarii, 6marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei care erau din neamul marilor preoți.
7I-au pus pe apostoli să stea în mijloc și i-au întrebat:
‒ Prin ce putere sau în numele cui ați făcut aceasta?
8Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a răspuns:
‒ Conducători și bătrâni ai poporului, 9dacă suntem cercetați astăzi pentru o faptă bună făcută unui om neputincios și pentru felul în care a fost el vindecat, 10să vă fie cunoscut vouă tuturor și întregului popor Israel că acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, Cel pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți! 11Acesta este:
„Piatra, care a fost disprețuită de voi, zidarii,
care a devenit Piatra din capul unghiului“.
12În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți!
13Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și când au înțeles că erau oameni neinstruiți și de rând, au rămas uimiți și au înțeles că fuseseră cu Isus. 14Însă, văzându-l stând lângă ei pe omul care fusese vindecat, n-au avut ce să zică. 15Prin urmare, le-au poruncit să iasă afară din Sinedriu și s-au sfătuit între ei, zicând: 16„Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este știut de către toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut un semn clar, și nu-l putem nega. 17În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească și mai departe în popor, să-i amenințăm, ca să nu mai vorbească niciunui om în Numele acesta!“.
18I-au chemat și le-au poruncit să nu mai vorbească deloc și să nu-i mai învețe pe alții în Numele lui Isus. 19Însă Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu! 20Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit!“. 21După ce i-au amenințat din nou, le-au dat drumul, neștiind cum să-i pedepsească, din cauza poporului, căci toți Îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22Căci omul asupra căruia se înfăptuise semnul acesta miraculos de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
Credincioșii se roagă pentru a primi îndrăzneală
23După ce li s-a dat drumul, s-au dus la ai lor și le-au istorisit tot ce le spuseseră conducătorii preoților și bătrânii. 24Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul în același gând către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Tu, Cel Care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele, 25Tu ai vorbit, prin Duhul Sfânt, prin gura strămoșului nostru David, slujitorul Tău, astfel:
«De ce se agită națiunile
și de ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
26Regii pământului s-au ridicat cu toții,
și conducătorii s-au adunat împreună
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său».
27Căci într-adevăr, împotriva Slujitorului Tău celui sfânt, Isus, pe Care L-ai uns Tu, s-au adunat în această cetate Irod, Ponțiu Pilat, neevreii și poporul Israel, 28ca să facă tot ceea ce mâna Ta și planul Tău au hotărât mai dinainte să se întâmple. 29Și acum, Doamne, uită-te la amenințările lor și dă-le slujitorilor Tăi toată îndrăzneala ca să vorbească despre Cuvântul Tău! 30Întinde-Ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin Numele Slujitorului Tău celui sfânt, Isus!“.
31După ce s-au rugat, locul unde erau adunați s-a cutremurat, și toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească despre Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Credincioșii își împart între ei averile
32Mulțimea celor ce crezuseră era una în inimă și-n gând și niciunul nu spunea că vreunul dintre bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun. 33Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și un mare har era peste ei toți. 34Căci nu era nimeni printre ei în nevoie, pentru că toți cei ce erau proprietari de terenuri sau case le vindeau, iar prețul lucrurilor vândute îl aduceau 35și-l puneau la picioarele apostolilor. Apoi se împărțea fiecăruia în funcție de cum avea nevoie. 36Iosif, numit de apostoli și Barnabas, care tradus înseamnă „Fiul încurajării“, un levit originar din Cipru, 37a vândut un teren care-i aparținea și apoi a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
Comments