4 Februarie

EXOD 16, LUCA 19

EXOD 16

Cârtirile în Sin – Prepelițele și mana. Sabatul

1Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim și a ajuns în pustia Sin, care este între Elim și Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieșirea lor din țara Egiptului. 2Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron. 3Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviți de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.” 4Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare și să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. 5În ziua a șasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.” 6Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară, veți înțelege că Domnul este Acela care v-a scos din țara Egiptului. 7Și mâine dimineață, veți vedea slava Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să cârtiți împotriva noastră?” 8Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, și mâine dimineață vă va da pâine să vă săturați, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.” 9Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiați-vă înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile.’” 10Și, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a arătat în nor. 11Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 12„Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele două seri aveți să mâncați carne, și dimineața vă veți sătura de pâine și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’” 13Seara au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra, și dimineața s-a așezat un strat gros de rouă în jurul taberei. 14Când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pământ. 15Copiii lui Israel s-au uitat la ea și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană. 16Iată ce a poruncit Domnul: ‘Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.’” 17Israeliții au făcut așa și au strâns unii mai mult, alții mai puțin. 18În urmă o măsurau cu omerul, și cine strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puțin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. 19Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineața.” 20N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineața, dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. 21Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană și, când venea căldura soarelui, se topea. 22În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta. 23Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până a doua zi dimineața tot ce va rămâne!” 24Au lăsat-o până a doua zi dimineața, cum poruncise Moise, și nu s-a împuțit și n-a făcut viermi. 25Moise a zis: „Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp. 26Veți strânge timp de șase zile, dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.” 27În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit. 28Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveți de gând să nu păziți poruncile și legile Mele? 29Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește.” 30Și poporul s-a odihnit în ziua a șaptea. 31Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă și avea un gust de turtă cu miere. 32Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncați în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului.’” 33Și Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.” 34După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. 35Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o țară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele țării Canaanului. 36Omerul este a zecea parte dintr-o efă.

LUCA 19

Zacheu

1Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. 2Și un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameșilor, 3căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. 4A alergat înainte și s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă. 5Isus, când a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii și i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” 6Zacheu s-a dat jos în grabă și L-a primit cu bucurie. 7Când au văzut lucrul acesta, toți cârteau și ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!” 8Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” 9Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam. 10Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”

Pilda polilor

11Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată. 12Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o țară depărtată ca să-și ia o împărăție și apoi să se întoarcă. 13A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli și le-a zis: ‘Puneți-i în negoț până mă voi întoarce.’ 14Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi.’ 15Când s-a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câștigase fiecare cu ei din negoț. 16Cel dintâi a venit și i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli.’ 17El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cârmuirea a zece cetăți.’ 18A venit al doilea și i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.’ 19El i-a zis și lui: ‘Primește și tu cârmuirea a cinci cetăți.’ 20A venit un altul și i-a zis: ‘Doamne, iată-ți polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ștergar, 21căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat.’ 22Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat; 23atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’ 24Apoi a zis celor ce erau de față: ‘Luați-i polul și dați-l celui ce are zece poli.’ 25‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli.’ 26Iar el le-a zis: ‘Vă spun că celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. 27Cât despre vrăjmașii mei, care n-au vrut să împărățesc eu peste ei, aduceți-i încoace și tăiați-i înaintea mea.’” 28După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte și Se suia spre Ierusalim.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

29Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi 30și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Când veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegați-l și aduceți-Mi-l. 31Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegați?’, să-i spuneți așa: ‘Pentru că Domnul are trebuință de el.’” 32Cei ce fuseseră trimiși s-au dus și au găsit așa cum le spusese Isus. 33Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegați măgărușul?” 34Ei au răspuns: „Domnul are trebuință de el.” 35Și au adus măgărușul la Isus. Apoi, și-au aruncat hainele pe el și au așezat pe Isus călare, deasupra. 36Pe când mergea Isus, oamenii își așterneau hainele pe drum. 37Și când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâșul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!” 39Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii!” 40Și El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

Isus plânge pentru cetate

41Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea 42și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. 43Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile: 44te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

Izgonirea vânzătorilor din Templu

45În urmă, a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în el. 46Și le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune.’ Dar voi ați făcut din ea ‘o peșteră de tâlhari’.” 47Isus învăța în toate zilele pe norod în Templu. Și preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului căutau să-L omoare, 48dar nu știau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.