Filipeni 4 - Proverbe 17

Filipeni 4

Îndemn la perseverență și unitate

1De aceea, frații mei preaiubiți și dragi, bucuria și coroana mea, așa să rămâneți tari în Domnul, preaiubiților!

2Le îndemn pe Euodia și pe Syntyche să se înțeleagă în Domnul. 3Iar pe tine, adevărat partener de jug, te rog, ajută-le pe aceste femei! Ele au lucrat din greu pentru Evanghelie împreună cu mine, cu Clement și cu ceilalți confrați ai mei, ale căror nume sunt în Cartea Vieții.

Îndemnuri finale

4Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Vă spun din nou: bucurați-vă! 5Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii! Domnul este aproape. 6Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, prin mijlocire și rugăciune, cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. 7Iar pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înțelegere, vă va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus.

8În cele din urmă, fraților, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este demn de admirat, dacă este vreo faptă măreață, dacă este ceva demn de laudă, la acestea gândiți-vă! 9Iar ceea ce ați învățat, ați primit, ați auzit și ați văzut în mine, aceea faceți! Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Mulțumire pentru daruri

10M-am bucurat foarte mult în Domnul că, în sfârșit, sunteți preocupați din nou de mine. Vă gândeați voi la așa ceva, dar nu s-a ivit ocazia. 11Nu din cauza unei nevoi vă spun aceasta, căci am învățat să fiu mulțumit în orice împrejurare m-aș afla. 12Știu și să trăiesc smerit, știu și să trăiesc în belșug. În totul și în toate m-am deprins și să fiu sătul, și să fiu flămând, și să fiu în belșug, și să fiu în nevoie. 13Pot totul prin Cristos, Care mă întărește.

14Însă ați făcut bine că ați fost alături de mine în necaz. 15Voi înșivă, filipenilor, știți că la începutul Evangheliei, când am ieșit din Macedonia, nicio biserică nu mi-a fost alături în ce privește ajutorul oferit și ajutorul primit, în afară de voi. 16Căci chiar și în Tesalonic mi-ați trimis o dată și chiar de două ori ajutor pentru nevoia mea. 17Nu că eu umblu după vreun dar, ci umblu după rodul care sporește spre folosul vostru. 18Am primit de toate și sunt în belșug. Am pe deplin, deoarece am primit de la Epafroditos darurile din partea voastră – o aromă plăcută, o jertfă bine primită, plăcută lui Dumnezeu. 19Dumnezeul meu va împlini toate nevoile voastre, potrivit cu bogăția Lui, în glorie, în Cristos Isus.

20A Dumnezeului și Tatălui nostru să fie gloria, în vecii vecilor! Amin.

21Salutați-i pe toți sfinții în Cristos Isus! Frații care sunt cu mine vă salută.

22Toți sfinții vă salută, mai ales cei din casa Cezarului.

23Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru! Amin.

Proverbe 17

1Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște,

decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă.

2Un slujitor înțelept va stăpâni peste un fiu care aduce rușine

și va avea parte de moștenire ca unul dintre frați.

3Creuzetul este pentru argint, iar cuptorul este pentru aur,

dar Cel Ce testează inimile este Domnul.

4Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite

și cel mincinos dă atenție limbii răutăcioase.

5Cine îl batjocorește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul lui;

cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

6Coroana bătrânilor sunt nepoții,

iar gloria copiilor sunt părinții lor.

7Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,

cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil.

8Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei;

indiferent de direcția în care se întoarce, ea reușește.

9Cel ce acoperă o greșeală caută dragostea,

dar cel ce o amintește mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.

10O mustrare îl pătrunde mai mult pe cel priceput

decât o sută de lovituri pe cel nesăbuit.

11Cel rău este înclinat doar spre revoltă;

un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12Mai bine să întâlnești o ursoaică ai cărei pui au fost furați

decât un nesăbuit în nebunia lui.

13Dacă un om întoarce rău pentru bine,

nu se va îndepărta răul de casa lui.

14Începutul unui conflict este ca eliberarea unor ape;

părăsește cearta înainte de a se dezlănțui!

15Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce condamnă pe cel drept

sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.

16De ce să aibă cel nesăbuit bani în mână

ca să cumpere înțelepciunea,

de vreme ce nu are minte?

17Prietenul iubește întotdeauna,

iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.

18Omul fără minte dă garanție

și girează pentru semenul său.

19Cine iubește cearta iubește fărădelegea;

cine-și face poarta înaltă caută distrugerea.

20Cel cu inima pervertită nu găsește binele,

iar cel cu limba înșelătoare cade în necaz.

21Cine naște un nesăbuit va avea întristare,

iar tatăl celui nebun nu va avea bucurie.

22O inimă veselă este un bun leac,

dar un duh mâhnit usucă oasele.

23Cel rău acceptă mita pe ascuns,

ca să corupă căile judecății.

24Înțelepciunea este înaintea omului priceput,

dar ochii nesăbuitului sunt la capătul pământului.

25Un fiu nesăbuit aduce întristare tatălui său

și amărăciune celei ce l-a născut.

26Nu este bine să-l pedepsești pe cel drept,

nici să lovești pe cei nobili din cauza dreptății lor.

27Cel ce-și înfrânează cuvintele are cunoștință

și cel cu duhul calm este un om priceput.

28Chiar și un nebun este considerat înțelept dacă tace

și priceput dacă își ține gura.