30 August

1 Samuel 23, 1 Corinteni 4

1 Samuel 23

David scapă Cheila

1Au venit și au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei și au jefuit ariile.” 2David a întrebat pe Domnul și a zis: „Să mă duc și să bat pe filistenii aceștia?” Și Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni și izbăvește Cheila.” 3Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici, în Iuda. Ce va fi când vom merge la Cheila, împotriva oștilor filistenilor?” 4David a întrebat iarăși pe Domnul. Și Domnul i-a răspuns: „Scoală-te și coboară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.” 5David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila și s-a bătut împotriva filistenilor; le-a luat vitele și le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. 6Când a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David, în Cheila, s-a coborât cu efodul în mână. 7Saul a fost înștiințat de sosirea lui David la Cheila și a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit și s-a închis într-o cetate cu porți și zăvoare.” 8Și Saul a chemat tot poporul la război ca să se coboare la Cheila și să împresoare pe David și pe oamenii lui. 9David, luând cunoștință de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!” 10Și David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea. 11Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoiește și descoperă lucrul acesta robului Tău!” Și Domnul a răspuns: „Se va coborî.” 12David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine și pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Și Domnul a răspuns: „Te vor da.” 13Atunci, David s-a sculat cu oamenii lui, în număr de aproape șase sute de inși, au ieșit din Cheila și s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. 14David a locuit în pustie, în locuri întărite, și a rămas pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.

David în pustiile Zif și Maon

15David, văzând că Saul a pornit să-i ia viața, a stat în pustia Zif, în pădure. 16Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat și s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu 17și i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel și eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul știe și el bine lucrul acesta.” 18Au făcut iarăși amândoi legământ înaintea Domnului și David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă. 19Zifiții s-au suit la Saul, la Ghibea, și au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie? 20Coboară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău; lasă pe noi dacă e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.” 21Saul a zis: „Domnul să vă binecuvânteze că aveți milă de mine! 22Duceți-vă, vă rog, de mai cercetați, ca să știți și să descoperiți în ce loc și-a îndreptat pașii și cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte șiret. 23Cercetați și vedeți toate locurile unde se ascunde, veniți apoi la mine cu ceva temeinic și voi porni cu voi. Dacă este în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.” 24S-au sculat dar și s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David și oamenii lui erau în pustia Maon, și anume în câmpia dinspre miazăzi de pustie. 25Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a coborât la stâncă și a rămas în pustia Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon. 26Saul mergea pe o parte a muntelui, și David cu oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David fugea repede, ca să scape de Saul. Dar Saul și oamenii lui chiar înconjuraseră pe David și pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, 27când un sol a venit și a spus lui Saul: „Grăbește-te să vii, căci au năvălit filistenii în țară.” 28Saul a încetat să urmărească pe David și s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea, locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stânca împărțirii). 29De acolo, David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi și a locuit acolo.

1 Corinteni 4

Ce sunt apostolii

1Iată cum trebuie să fim priviți noi: ca niște slujitori ai lui Hristos și ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. 2Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui. 3Cât despre mine, prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. 4Căci n-am nimic împotriva mea, totuși nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. 5De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu. 6Fraților, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine și la Apolo, ca, prin noi înșine, să învățați să nu treceți peste ce „este scris” și niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt. 7Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?

Priveliștea apostolilor

8O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunși bogați! Iată-vă împărățind fără noi! Și măcar de ați împărăți cu adevărat, ca să putem împărăți și noi împreună cu voi! 9Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niște osândiți la moarte, fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni. 10Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi, înțelepți în Hristos! Noi, slabi; voi, tari! Voi, puși în cinste; noi, disprețuiți! 11Până în clipa aceasta suferim de foame și de sete, suntem goi, chinuiți, umblăm din loc în loc, 12ne ostenim și lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâți, binecuvântăm; când suntem prigoniți, răbdăm; 13când suntem vorbiți de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor. 14Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac rușine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii preaiubiți ai mei. 15Căci chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși n-aveți mai mulți părinți, pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie. 16De aceea vă rog să călcați pe urmele mele. 17Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos și de felul cum învăț eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile.

Împărăția lui Dumnezeu

18Unii s-au îngâmfat și și-au închipuit că n-am să mai vin la voi. 19Dar, dacă va voi Domnul, voi veni în curând la voi și atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngâmfat. 20Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. 21Ce voiți? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste și cu duhul blândeții?