2 Împărați 11, 2 Timotei 2
2 Împăraţilor 11
Uneltirea Ataliei
1Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat și a omorât pe toți cei de neam împărătesc. 2Dar Ioșeba, fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, și l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului când i-a omorât: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei și n-a fost omorât. 3A stat șase ani ascuns cu Ioșeba în Casa Domnului. Și în țară domnea Atalia.
Ioas este uns împărat
4În anul al șaptelea, Iehoiada a trimis și a luat pe sutașii cheretiților și alergătorilor și i-a adus la el, în Casa Domnului. A făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului și le-a arătat pe fiul împăratului. 5Apoi le-a poruncit astfel: „Iată ce aveți să faceți. O treime din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului, să facă de strajă la casa împăratului, 6o treime la poarta Sur și o treime la poarta dinapoia alergătorilor; să păziți bine casa, așa încât să nu lăsați pe nimeni să intre. 7Celelalte două cete ale voastre, toți cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lângă împărat; 8să înconjurați pe împărat din toate părțile, fiecare cu armele în mână, și să omorâți pe oricine va intra în șirurile voastre; să fiți lângă împărat când va ieși și când va intra.” 9Sutașii au îndeplinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Și-a luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă și pe cei ce ieșeau din slujbă în ziua Sabatului, și s-au dus la preotul Iehoiada. 10Preotul a dat sutașilor sulițele și scuturile care veneau de la împăratul David și care se aflau în Casa Domnului. 11Alergătorii, fiecare cu armele în mână, au înconjurat pe împărat, așezându-se de la latura dreaptă până la latura stângă a casei, lângă altar și lângă casă. 12Preotul a adus înainte pe fiul împăratului și i-a pus cununa împărătească și mărturia. L-au pus împărat, l-au uns și, bătând din palme, au zis: „Trăiască împăratul!” 13Atalia a auzit vuietul alergătorilor și al poporului și a venit la popor în Casa Domnului. 14S-a uitat. Și iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc, după datină. Căpeteniile și trâmbițele erau lângă împărat: tot poporul țării se bucura și suna din trâmbițe. Atalia și-a sfâșiat hainele și a strigat: „Vânzare! Vânzare!” 15Atunci, preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutașilor care erau în fruntea oștirii: „Scoateți-o afară din șiruri și ucideți cu sabia pe oricine va merge după ea!” Căci preotul zisese: „Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!” 16I-au făcut loc și s-a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorâtă. 17Iehoiada a făcut un legământ între Domnul, împărat și popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat și un legământ între împărat și popor. 18Tot poporul țării a intrat în templul lui Baal și l-a dărâmat, i-a sfărâmat cu desăvârșire altarele și icoanele și a ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri în Casa Domnului. 19A luat pe sutași, pe cheretiți și pe alergători și pe tot poporul țării, au coborât pe împărat din Casa Domnului și au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Și Ioas a șezut pe scaunul de domnie al împăraților. 20Tot poporul țării se bucura și cetatea era liniștită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia în casa împăratului.
Domnia lui Ioas
21Ioas avea șapte ani când a ajuns împărat.
2 Timotei 2
1Tu dar, copilul meu, întărește-te în harul care este în Hristos Isus. 2Și ce-ai auzit de la mine în fața multor martori încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții. 3Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos. 4Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. 5Și cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 6Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele. 7Înțelege ce-ți spun; Domnul îți va da pricepere în toate lucrurile. 8Adu-ți aminte de Domnul Isus Hristos din sămânța lui David, înviat din morți, după Evanghelia mea, 9pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. 10De aceea rabd totul pentru cei aleși, pentru ca și ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veșnică. 11Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă am murit împreună cu El, vom și trăi împreună cu El. 12Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, și El Se va lepăda de noi. 13Dacă suntem necredincioși, totuși El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.” 14Adu-le aminte de aceste lucruri și roagă-i fierbinte înaintea lui Dumnezeu să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă. 15Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului. 16Ferește-te de vorbăriile goale și lumești; căci cei ce le țin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. 17Și cuvântul lor va roade ca gangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu și Filet, 18care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a și venit învierea și răstoarnă credința unora. 19Totuși temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui” și „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” 20Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de pământ. Unele sunt pentru o întrebuințare de cinste, iar altele, pentru o întrebuințare de ocară. 21Deci, dacă cineva se curățește de acestea, va fi un vas de cinste, sfințit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună. 22Fugi de poftele tinereții și urmărește neprihănirea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. 23Ferește-te de întrebările nebune și nefolositoare, căci știi că dau naștere la certuri. 24Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, 25să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința ca să ajungă la cunoștința adevărului; 26și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia.
Comments