29 Ianuarie 2024

GENEZA 30 - MARCU 1

GENEZA 30

Copiii lui Iacov

1Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe soră-sa și a zis lui Iacov: „Dă-mi copii ori mor!” 2Iacov s-a mâniat pe Rahela și a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?” 3Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei și să am și eu copii prin ea.” 4Și i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha, și Iacov s-a culcat cu ea. 5Bilha a rămas însărcinată și a născut lui Iacov un fiu. 6Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate și mi-a auzit glasul și mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat). 7Bilha, roaba Rahelei, a rămas iar însărcinată și a născut lui Iacov un al doilea fiu. 8Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele și am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu). 9Când a văzut Lea că nu mai naște, a luat pe roaba sa Zilpa și a dat-o lui Iacov de nevastă. 10Zilpa, roaba Leei, a născut lui Iacov un fiu. 11„Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). 12Zilpa, roaba Leei, a născut un al doilea fiu lui Iacov. 13„Ce fericită sunt!” a zis Lea; „căci femeile mă vor numi fericită.” De aceea i-a pus numele Așer (Fericit). 14Ruben a ieșit odată afară, pe vremea seceratului grâului, și a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci, Rahela a zis Leei: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.” 15Ea i-a răspuns: „Nu-ți ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei și mandragorele fiului meu?” Și Rahela a zis: „Ei bine! Poate să se culce cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorele fiului tău.” 16Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieșit înainte și a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Și în noaptea aceea s-a culcat cu ea. 17Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată și a născut lui Iacov al cincilea fiu. 18Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire). 19Lea a rămas iarăși însărcinată și a născut un al șaselea fiu lui Iacov. 20Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut șase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuință). 21În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată). 22Dumnezeu Și-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o și a făcut-o să aibă copii. 23Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara!” 24Și i-a pus numele Iosif (Adaos), zicând: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!”

Îmbogățirea lui Iacov

25După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în țara mea. 26Dă-mi nevestele și copiii, pentru care ți-am slujit, și voi pleca, fiindcă știi ce slujbă ți-am făcut.” 27Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăbovește; văd bine că Domnul m-a binecuvântat din pricina ta; 28hotărăște-mi simbria ta și ți-o voi da.” 29Iacov i-a răspuns: „Știi cum ți-am slujit și cum ți-au propășit vitele cu mine, 30căci puținul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult și Domnul te-a binecuvântat oriîncotro am mers eu. Acum, când am să muncesc și pentru casa mea?” 31Laban a zis: „Ce să-ți dau?” Și Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoiești cu ce-ți voi spune, îți voi paște turma și mai departe și o voi păzi. 32Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein și pestriț și orice miel negru, și din capre, tot ce este pestriț și sein. Aceasta să fie simbria mea. 33Iată cum se va dovedi cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein și pestriț între capre și negru între miei și se va găsi la mine să fie socotit ca furat.” 34Laban a zis: „Bine! Fie așa cum ai zis.” 35În aceeași zi, a pus deoparte țapii bălțați și pestriți, toate caprele seine și pestrițe, toate cele ce aveau alb pe ele și toți mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi. 36Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el și Iacov, și Iacov păștea celelalte oi ale lui Laban. 37Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; a despuiat de pe ele fâșii de coajă și a făcut să se vadă albeața care era pe nuiele. 38Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca, atunci când vor veni să bea, să zămislească. 39Oile zămisleau uitându-se la nuiele și făceau miei bălțați, seini și pestriți. 40Iacov despărțea mieii aceștia și abătea fețele oilor din turma lui Laban către cele seine și bălțate. Și-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban. 41Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele. 42Când oile erau slabe, nu punea nuielele; așa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari, pentru Iacov. 43Omul acesta s-a îmbogățit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi și roabe, cămile și măgari.

MARCU 1

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul

1Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 2După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îți va pregăti calea… 3Glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările’”, 4a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. 5Tot ținutul Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan. 6Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă și împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. 7Ioan propovăduia și zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălțămintei. 8Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Botezul și ispitirea lui Isus

9În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan. 10Și îndată, când ieșea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise și Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel. 11Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.” 12Îndată, Duhul a mânat pe Isus în pustie, 13unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice și-I slujeau îngerii.

Începutul propovăduirii lui Isus

14După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea și propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. 15El zicea: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.”

Chemarea celor dintâi ucenici

16Pe când trecea Isus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari. 17Isus le-a zis: „Veniți după Mine, și vă voi face pescari de oameni.” 18Îndată, ei și-au lăsat mrejele și au mers după El. 19A mers puțin mai departe și a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care și ei erau într-o corabie și își dregeau mrejele. 20Îndată i-a chemat; și ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei ce lucrau pe plată și au mers după El.

Isus vindecă pe un îndrăcit în Capernaum

21S-au dus la Capernaum. Și în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă și a început să învețe pe norod. 22Oamenii erau uimiți de învățătura Lui, căci îi învăța ca unul care are putere, nu cum îi învățau cărturarii. 23În sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a început să strige: 24„Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te știu cine ești: Ești Sfântul lui Dumnezeu!” 25Isus l-a certat și i-a zis: „Taci și ieși din omul acesta!” 26Și duhul necurat a ieșit din el, scuturându-l cu putere și scoțând un strigăt mare. 27Toți au rămas înmărmuriți, așa că se întrebau unii pe alții: „Ce este aceasta? O învățătură nouă! El poruncește ca un stăpân chiar și duhurilor necurate, și ele Îl ascultă!” 28Și îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.

Tămăduirea soacrei lui Petru

29După ce a ieșit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov și Ioan în casa lui Simon și a lui Andrei. 30Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri. Și îndată au vorbit lui Isus despre ea. 31El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o și au lăsat-o frigurile. Apoi, ea a început să le slujească.

Tămăduirea altor bolnavi

32Seara, după asfințitul soarelui, au adus la El pe toți bolnavii și îndrăciții. 33Și toată cetatea era adunată la ușă. 34El a vindecat pe mulți care pătimeau de felurite boli; de asemenea, a scos mulți draci și nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoșteau. 35A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo. 36Simon și ceilalți care erau cu El s-au dus să-L caute. 37Și, când L-au găsit, I-au zis: „Toți Te caută.” 38El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile și satele vecine, ca să propovăduiesc și acolo, căci pentru aceasta am ieșit.” 39Și S-a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galileea, și scotea dracii.

Tămăduirea unui lepros

40A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga și-I zicea: „Dacă vrei, poți să mă curățești.” 41Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!” 42Îndată l-a lăsat lepra și s-a curățit. 43Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numaidecât 44și i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te de te arată preotului și adu pentru curățirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.” 45Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească și să spună în gura mare lucrul acesta, așa că Isus nu mai putea să intre pe față în nicio cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, și veneau la El din toate părțile.