Filipeni 2 - Proverbe 15

Filipeni 2

Urmându-L pe Cristos în smerenie

1Așadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtășie a Duhului, dacă este vreun simțământ și vreo îndurare, 2faceți-mi bucuria deplină și fiți în același gând, având aceeași dragoste, fiind uniți în suflet și având un singur scop! 3Nu faceți nimic din ambiție egoistă, nici din glorie deșartă, ci, în smerenie, să-i considerați pe alții mai presus decât pe voi înșivă. 4Fiecare dintre voi să se preocupe nu doar de interesele lui, ci și de ale altora. 5Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus.

6El, deși exista în chip de Dumnezeu,

n-a considerat că, a fi egal cu Dumnezeu,

este ceva de care Se poate folosi,

7ci S-a golit pe Sine, luând chip de sclav

și devenind asemenea oamenilor.

La înfățișare a fost găsit ca un om.

8S-a smerit și a devenit ascultător

până la moarte,

și încă moarte pe cruce.

9De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult

și I-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume,

10pentru ca în Numele lui Isus să se aplece orice genunchi

din Cer, de pe pământ și de sub pământ,

11și orice limbă să mărturisească,

spre gloria lui Dumnezeu Tatăl,

că Isus Cristos este Domn.

Strălucind ca niște stele

12De aceea, preaiubiții mei, așa cum întotdeauna ați ascultat, nu doar în prezența mea, ci mult mai mult acum, în lipsa mea, duceți la bun sfârșit mântuirea voastră, cu teamă și reverență, 13căci Dumnezeu este Cel Ce lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după buna Lui plăcere.

14Faceți toate lucrurile fără nemulțumiri și fără dispute, 15ca să fiți fără vină și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără cusur, în mijlocul unei generații corupte și pervertite, în care străluciți ca niște lumini în lume, 16ținând sus Cuvântul vieții, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n-am alergat în zadar, nici n-am lucrat degeaba. 17Și chiar dacă sunt turnat asemenea unei jertfe de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, eu mă bucur și îmi împărtășesc bucuria cu voi toți. 18În același fel, bucurați-vă și voi și împărtășiți-vă bucuria cu mine!

Timotei și Epafroditos

19Îmi pun speranța în Domnul Isus că îl voi trimite în curând la voi pe Timotei, pentru ca și eu să fiu încurajat de veștile despre voi. 20Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtășească simțămintele ca el. El se va îngriji cu adevărat de voi. 21Fiindcă toți își caută propriile foloase, și nu pe ale lui Isus Cristos. 22Voi cunoașteți caracterul lui, că a slujit împreună cu mine pentru Evanghelie ca un copil cu tatăl lui. 23Sper deci să vi-l trimit imediat ce aflu cum vor fi lucrurile în privința mea 24și sunt încrezător în Domnul că voi veni și eu curând.

25Am considerat necesar să vi-l trimit pe fratele Epafroditos, lucrător și soldat împreună cu mine, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26Căci îi era foarte dor de voi toți și a fost foarte tulburat fiindcă ați auzit că a fost bolnav. 27A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut milă de el și nu doar de el, ci și de mine, ca să nu am parte de întristare peste întristare. 28Așadar, îl trimit la voi cât mai repede, ca să vă bucurați din nou văzându-l, iar eu să nu mai fiu întristat. 29Primiți-l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, și apreciați astfel de oameni! 30Căci, de dragul lucrării lui Cristos, a fost aproape de moarte, riscându-și viața ca să completeze ceea ce lipsea slujbei voastre pentru mine.

Proverbe 15

1Un răspuns blând calmează furia,

dar o vorbă care rănește provoacă mânia.

2Limba înțelepților folosește bine cunoștința,

dar gura nesăbuiților varsă nebunie.

3Ochii Domnului sunt în orice loc,

supraveghindu-i atât pe cei răi, cât și pe cei buni.

4O limbă vindecătoare este un pom al vieții,

dar o limbă în care este perfidie zdrobește duhul.

5Nebunul disprețuiește îndrumarea tatălui său,

dar cine primește mustrarea este chibzuit.

6În casa celui drept este mare bogăție,

dar câștigul celui rău aduce tulburare.

7Buzele celor înțelepți răspândesc cunoștință,

nu tot așa face și inima nesăbuiților.

8Jertfa celor răi este o urâciune înaintea Domnului,

dar rugăciunea celor drepți Îi este plăcută.

9Calea celor răi este o urâciune înaintea Domnului,

dar El îi iubește pe cei ce urmăresc dreptatea.

10O disciplinare severă îl așteaptă pe cel ce părăsește cărarea,

iar cine disprețuiește mustrarea va muri.

11Locuința Morților și Locul Distrugerii sunt înaintea Domnului,

cu atât mai mult inimile fiilor omului!

12Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat,

el nu va merge la cei înțelepți.

13O inimă veselă înseninează fața,

dar, prin îndurerarea inimii, duhul este zdrobit.

14Inima celor pricepuți caută cunoștință,

dar gura celor nesăbuiți se hrănește cu nebunie.

15Toate zilele celui nenorocit sunt rele,

dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăț continuu.

16Mai bine puțin, dar cu teamă de Domnul,

decât o mare bogăție, cu tulburare.

17Mai bine o mâncare de legume, unde este dragoste,

decât un bou îngrășat, unde este ură.

18Un om iute la mânie stârnește cearta,

dar cel încet la mânie calmează controversa.

19Calea leneșului este ca un gard de spini,

dar cărarea celor drepți este netezită.

20Un fiu înțelept aduce bucurie tatălui său,

dar un om nesăbuit își disprețuiește mama.

21Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte,

dar omul priceput păstrează drumul drept.

22Fără sfat, planurile dau greș,

dar ele reușesc când sunt mulți sfetnici.

23Pentru om este o bucurie să dea un răspuns iscusit

și ce bună este o vorbă spusă la timpul potrivit!

24Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus,

ca să-l abată de la Locuința Morților, de jos.

25 Domnul distruge casa celor mândri,

dar consolidează teritoriul văduvei.

26Gândurile rele sunt o urâciune înaintea Domnului,

dar cuvintele plăcute sunt curate.

27Cel ce obține câștig nedrept își tulbură familia,

dar cel ce urăște mita va trăi.

28Inima celui drept cântărește răspunsurile,

dar gura celor răi varsă răutăți.

29 Domnul este departe de cei răi,

dar ascultă rugăciunea celor drepți.

30O privire voioasă înveselește inima,

și o veste bună dă sănătate oaselor.

31Urechea care ascultă mustrarea ce duce la viață

se va odihni în mijlocul înțelepților.

32Cel ce ignoră disciplinarea își disprețuiește sufletul,

dar cel ce ascultă mustrarea dobândește înțelepciune.

33Teama de Domnul îl învață pe om înțelepciunea,

iar smerenia merge înaintea gloriei.