2 Samuel 23 - Galatini 4
2 Samuel 23
Cele din urmă cuvinte ale lui David
1Iată cele din urmă cuvinte ale lui David.
Cuvântul lui David, fiul lui Isai,
cuvântul omului care a fost înălțat sus de tot,
cuvântul unsului Dumnezeului lui Iacov,
cuvântul cântărețului plăcut al lui Israel:
2„Duhul Domnului vorbește prin mine
și cuvântul Lui este pe limba mea.
3Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca lui Israel mi-a zis:
‘Cel ce împărățește între oameni cu dreptate, cel ce împărățește în frică de Dumnezeu,
4este ca lumina dimineții, când răsare soarele
în dimineața fără nori;
ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolțească din pământ verdeața.’
5Măcar că nu este așa casa mea înaintea lui Dumnezeu,
totuși El a făcut cu mine un legământ veșnic,
bine întărit în toate privințele și tare.
Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?
6Dar cei răi sunt toți ca niște spini pe care-i arunci,
și nu-i iei cu mâna;
7cine se atinge de ei
se înarmează cu un fier sau cu mânerul unei sulițe
și-i arde în foc pe loc.”
Vitejii lui David
8Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David:
Ioșeb-Basșebet, Tahchemonitul, unul din fruntașii căpeteniilor. El și-a învârtit sulița peste opt sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-odată. 9După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ținut piept împreună cu David împotriva filistenilor strânși pentru luptă, când bărbații lui Israel se dădeau înapoi pe înălțimi. 10El s-a sculat și a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna și a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar numai ca să ia prada. 11După el, Șama, fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii se strânseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pământ semănată cu linte, și poporul fugea dinaintea filistenilor. 12Șama s-a așezat în mijlocul ogorului, l-a apărat și a bătut pe filisteni. Și Domnul a dat o mare izbăvire. 13Trei dintre cele treizeci de căpetenii s-au coborât pe vremea seceratului și au venit la David, în peștera Adulam, când o ceată de filisteni tăbărâseră în valea Refaim. 14David era atunci în cetățuie și o strajă a filistenilor era la Betleem. 15David a avut o dorință și a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” 16Atunci, cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor și au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o și au dat-o lui David, dar el n-a vrut s-o bea și a vărsat-o înaintea Domnului. 17El a zis: „Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Să beau sângele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieții lor?” Și n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut acești trei viteji. 18Abișai, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era căpetenia celor trei. El și-a învârtit sulița peste trei sute de oameni și i-a omorât, și a fost vestit între cei trei. 19Era cel mai cu vază din cei trei și a fost căpetenia lor, dar n-a fost la înălțimea celor trei dintâi. 20Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabțeel, om viteaz și vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a coborât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpadă. 21A omorât pe un egiptean groaznic la înfățișare, care avea o suliță în mână, s-a coborât împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mâna egipteanului și l-a omorât cu ea. 22Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, și a fost vestit printre cei trei viteji. 23Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns la înălțimea celor trei dintâi. David l-a primit între sfetnicii lui de aproape. 24Asael, fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. 25Șama din Harod. Elica din Harod. 26Heleț din Pelet. Ira, fiul lui Icheș, din Tecoa. 27Abiezer din Anatot. Mebunai din Hușa. 28Țalmon din Ahoah. Maharai din Netofa. 29Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. 30Benaia din Piraton. Hidai din Nahale-Gaaș. 31Abi-Albon din Araba. Azmavet din Barhum. 32Eliahba din Șaalbon. Bene-Iașen. Ionatan. 33Șama din Harar. Ahiam, fiul lui Șarar, din Arar. 34Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo. 35Hețrai din Carmel. Paarai din Arab. 36Igheal, fiul lui Natan, din Țoba. Bani din Gad. 37Țelec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Țeruiei. 38Ira din Ieter. Gareb din Ieter. 39Urie, Hetitul. De toți: treizeci și șapte.
Galateni 4
Moștenitorul și credința
1Dar câtă vreme moștenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot. 2Ci este sub epitropi și îngrijitori până la vremea rânduită de tatăl său. 3Tot așa și noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învățăturilor începătoare ale lumii. 4Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, 5ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. 6Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava!”, adică „Tată!” 7Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.
Galatenii și învățătorii mincinoși
8Odinioară, când nu cunoșteați pe Dumnezeu, erați robiți celor ce, din firea lor, nu sunt dumnezei. 9Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou? 10Voi păziți zile, luni, vremuri și ani. 11Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. 12Fraților, vă rog să fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu mi-ați făcut nicio nedreptate. 13Dimpotrivă, știți că în neputința trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată. 14Și n-ați arătat nici dispreț, nici dezgust față de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, dimpotrivă, m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuși Hristos Isus. 15Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat. 16M-am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că v-am spus adevărul? 17Nu cu gând bun sunt plini de râvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi ca să fiți plini de râvnă față de ei. 18Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de față la voi. 19Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii până ce va lua Hristos chip în voi! 20O, cum aș vrea să fiu acum de față la voi și să-mi schimb glasul, căci nu știu ce să mai cred!
Pilda Agarei și a Sarei
21Spuneți-mi voi, care voiți să fiți sub Lege, n-ascultați voi Legea? 22Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă și unul din femeia slobodă. 23Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduință. 24Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înțeles – acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naște pentru robie și este Agar, 25căci Agar este muntele Sinai din Arabia; și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. 26Dar Ierusalimul cel de sus este slobod și el este mama noastră. 27Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naști deloc! Izbucnește de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat.” 28Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sunteți copii ai făgăduinței. 29Și cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot așa se întâmplă și acum. 30Dar ce zice Scriptura? „Izgonește pe roabă și pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii slobode.” 31De aceea, fraților, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.
Comments