26 Martie

Exod 38, Ioan 17

EXODUL 38

Altarul pentru arderile-de-tot și ligheanul de aramă

1A făcut altarul pentru arderile-de-tot din lemn de salcâm: lungimea lui era de cinci coți și lățimea, de cinci coți; era în patru muchii, și înălțimea lui era de trei coți. 2La cele patru colțuri, i-a făcut niște coarne dintr-o bucată cu el și l-a poleit cu aramă. 3A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenușă, lopețile, lighenele, furculițele și tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le-a făcut de aramă. 4A făcut pentru altar un grătar de aramă, ca o rețea, pe care a pus-o sub pervazul altarului, începând de jos, așa că venea până la jumătatea altarului. 5A turnat apoi patru verigi, pe care le-a pus în cele patru colțuri ale grătarului de aramă, ca să vâre drugii în ele. 6A făcut drugii din lemn de salcâm și i-a poleit cu aramă. 7A vârât drugii în verigile de pe laturile altarului ca să-l ducă. L-a făcut din scânduri, gol pe dinăuntru. 8A făcut ligheanul de aramă, cu piciorul lui de aramă, din oglinzile femeilor care slujeau la ușa cortului întâlnirii.

Facerea curții

9Apoi a făcut curtea. Înspre partea de miazăzi, pentru curte, erau niște pânze de in subțire răsucit, pe o lungime de o sută de coți, 10cu douăzeci de stâlpi așezați pe douăzeci de picioare de aramă; cârligele stâlpilor și bețele lor de legătură erau de argint. 11Înspre partea de miazănoapte, erau o sută de coți de pânză, cu douăzeci de stâlpi și cu cele douăzeci de picioare de aramă ale lor; cârligele stâlpilor și bețele lor de legătură erau de argint. 12Înspre partea de apus, erau cincizeci de coți de pânză, cu zece stâlpi și cele zece picioare ale lor; cârligele stâlpilor și bețele lor de legătură erau din argint. 13Înspre partea de răsărit, pe cei cincizeci de coți lățime, erau: 14pentru o aripă, cincisprezece coți de pânză, cu trei stâlpi și cele trei picioare ale lor, 15și pentru a doua aripă, care era în fața ei, de cealaltă parte a porții curții, cincisprezece coți de pânză, cu trei stâlpi și cele trei picioare ale lor. 16Toate pânzele de jur împrejurul curții erau din in subțire răsucit. 17Picioarele stâlpilor erau de aramă, cârligele stâlpilor și bețele lor de legătură erau din argint, și căpătâiele lor erau poleite cu argint. Toți stâlpii curții erau legați între ei cu bețe de argint. 18Perdeaua de la poarta curții cortului era o lucrătură făcută la gherghef din fir albastru, purpuriu, cârmâziu și din in subțire răsucit; avea o lungime de douăzeci de coți și înălțimea era de cinci coți, ca lățimea pânzelor curții; 19cei patru stâlpi ai ei și cele patru picioare ale lor erau din aramă; cârligele și bețele lor de legătură erau din argint, iar căpătâiele erau poleite cu argint. 20Toți țărușii din jurul cortului și curții erau din aramă.

Socoteala cortului

21Iată socoteala locașului cortului întâlnirii, făcută după porunca lui Moise, prin îngrijirea leviților, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 22Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda, a făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul. 23El a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan, meșter la săpat în pietre, la cioplit cu meșteșug și la lucrat pe gherghef în materiile vopsite în albastru, în purpuriu, în cârmâziu și în in subțire. 24Tot aurul întrebuințat la lucru pentru toate lucrările Sfântului Locaș, aur ieșit din daruri, se suia la douăzeci și nouă de talanți și șapte sute treizeci de sicli, după siclul cortului. 25Argintul celor ieșiți la numărătoare din adunare se suia la o sută de talanți și o mie șapte sute șaptezeci și cinci de sicli, după siclul Sfântului Locaș. 26Câte o jumătate de siclu de cap, o jumătate de siclu, după siclul Sfântului Locaș, pentru fiecare om cuprins în numărătoare, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, adică pentru șase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni. 27Din cei o sută de talanți de argint s-au turnat picioarele Sfântului Locaș și picioarele perdelei dinăuntru, adică o sută de picioare la cei o sută de talanți, câte un talant de picior. 28Și cu cei o mie șapte sute șaptezeci și cinci de sicli s-au făcut cârligele și bețele de legătură dintre stâlpi și le-au poleit căpătâiele. 29Arama dăruită se suia la șaptezeci de talanți și două mii patru sute de sicli. 30Din ea au făcut picioarele de la ușa cortului întâlnirii; altarul de aramă cu grătarul lui și toate uneltele altarului; 31picioarele stâlpilor curții de jur împrejur și picioarele stâlpilor de la poarta curții, și toți țărușii din jurul cortului și ai curții.

IOAN 17

Rugăciunea lui Isus

1După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, 2după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. 3Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. 4Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. 5Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. 6Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău. 7Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. 8Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis. 9Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – 10tot ce este al Meu este al Tău și ce este al Tău este al Meu – și Eu sunt proslăvit în ei. 11Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi. 12Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat și niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13Dar, acum, Eu vin la Tine și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. 14Le-am dat Cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. 15Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. 16Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 17Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. 18Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. 19Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. 20Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una – 23Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. 24Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.”