Iov 21, 1 Corinteni 11

Iov 21

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns și a zis:

2„Ascultați cu atenție cuvintele mele!

Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.

3Lăsați-mă să vorbesc,

iar atunci când voi termina, vă puteți bate joc.

4Este plângerea mea adresată unui om?

Și de ce n-ar fi duhul meu nerăbdător?

5Priviți-mă, mirați-vă

și puneți-vă mâna la gură!

6Când mă gândesc la acestea, mă îngrozesc

și un tremur îmi cuprinde trupul.

7De ce trăiesc cei răi?

De ce ajung ei la bătrânețe și se întăresc în putere?

8Urmașii lor dăinuie în prezența lor, alături de ei,

iar copiii lor rămân înaintea ochilor lor.

9Casele lor sunt ferite de groază,

și nicio nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.

10Taurii lor sunt întotdeauna prăsitori;

vacile lor fată și nu leapădă.

11Ei își trimit copilașii să alerge ca o turmă

și copiii lor zburdă pe lângă ei.

12Cântă la tamburină și liră

și se bucură la sunetul fluierului.

13Își trăiesc zilele în bunăstare

și coboară în Locuința Morților într-o clipă.

14Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!

Nu vrem să cunoaștem căile Tale.

15Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim?

Ce câștigăm dacă ne rugăm Lui?».

16Iată, bunăstarea lor nu este în mâna lor.

Sfatul celor răi este departe de mine.

17De câte ori li se stinge candela celor răi

și vine nenorocirea peste cei ca ei?

Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?

18Sunt ei ca paiul luat de vânt

și ca pleava spulberată de vijelie?

19 Voi ziceți: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!».

Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-și dea seama!

20Ochii lui să vadă nimicirea lui

și el să bea din mânia Celui Atotputernic.

21Ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă,

când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?

22Îl va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștința,

pe El, Cel Care judecă pe cei înălțați?

23Un om moare în plină putere,

în deplină siguranță și fără greutăți,

24cu trupul plin de grăsime

și cu măduva mustind în oasele lui.

25Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,

fără să fi gustat niciodată binele.

26 Totuși, amândoi stau în țărână

și viermii îi acoperă.

27Iată, eu știu gândurile voastre,

planurile prin care vreți să-mi faceți rău.

28Voi ziceți: «Unde este casa nobilului?

Unde este cortul în care locuiesc cei răi?».

29Nu i-ați întrebat pe cei ce trec pe drum?

N-ați ținut cont de mărturia lor,

30că cel rău este cruțat în ziua nenorocirii

și salvat în ziua mâniei?

31Cine îl mustră în față pentru calea lui?

Cine îl răsplătește pentru ce a făcut?

32Când este dus în groapă,

i se pune o strajă la mormânt.

33Bulgării de pământ din vale îi sunt dulci;

toți oamenii merg după el,

și cei ce merg înaintea lui sunt fără număr.

34Deci, cum mă veți mângâia voi cu vorbe deșarte?

Nimic nu rămâne din răspunsurile voastre în afară de falsitate“.

1 Corinteni 11

1Urmați exemplul meu, tot așa cum și eu Îl urmez pe Cristos.

Despre închinare, autoritate și acoperirea capului

2Vă laud, pentru că întotdeauna vă amintiți de mine și țineți învățăturile așa cum vi le-am încredințat. 3Dar vreau să știți că Isus Cristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este Capul lui Cristos. 4Orice bărbat care se roagă sau profețește având ceva pe cap, își face de rușine Capul. 5Și orice femeie care se roagă sau profețește cu capul descoperit, își face de rușine capul ei, pentru că este ca și cum ar fi rasă pe cap. 6Dacă femeia nu are capul acoperit, atunci să se și tundă! Însă, dacă este rușinos pentru o femeie să aibă părul tăiat sau să fie rasă pe cap, atunci să-și acopere capul. 7Căci un bărbat nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este chipul și gloria lui Dumnezeu, iar femeia este gloria bărbatului. 8Nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, 9și nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10De aceea femeia trebuie să aibă un semn al autorității asupra capului ei, din cauza îngerilor. 11Cu toate acestea, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, 12pentru că, așa cum femeia a venit din bărbat, la fel și bărbatul vine prin femeie și toate vin de la Dumnezeu. 13Judecați voi singuri: este potrivit pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să-și acopere capul? 14Nu vă învață însăși firea că, dacă un bărbat poartă părul lung, este o rușine pentru el, 15dar dacă o femeie are părul lung, aceasta este gloria ei? Căci părul i-a fost dat ca învelitoare. 16Dacă însă cineva vrea să se certe, noi n-avem un astfel de obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.

Despre Cina Domnului

(Mt. 26:20-29; Mc. 14:17-25; Lc. 22:17-23)

17Dar, poruncindu-vă aceasta, nu vă laud, pentru că vă adunați nu spre mai bine, ci spre rău. 18Mai întâi, când vă adunați în biserică, aud că între voi sunt dezbinări și, în parte, cred lucrul acesta. 19Căci trebuie să fie și disensiuni între voi, ca să fie scoși la iveală cei găsiți buni. 20Când vă adunați deci în același loc, nu este Cina Domnului ceea ce mâncați. 21Fiindcă, atunci când urmează să mâncați, fiecare o ia înainte cu cina adusă de el, așa încât unul rămâne flămând, iar altul este beat. 22Nu aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu și vreți să-i faceți de rușine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă spun? Să vă laud? În această privință nu vă laud.

23Căci am primit de la Domnul ce v-am și încredințat, și anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine 24și, după ce a mulțumit, a frânt-o și a zis: „Acesta este trupul Meu pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea“. 25În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu. Ori de câte ori beți din el, să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea“. 26Căci ori de câte ori mâncați această pâine și beți acest pahar, proclamați moartea Domnului, până când va veni El.

27De aceea, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului într-un mod nedemn, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28Fiecare om să se cerceteze deci pe sine și, astfel, să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. 29Căci cel ce mănâncă și bea fără să distingă trupul Domnului, își mănâncă și bea propria condamnare. 30Din cauza aceasta mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și destul de mulți au murit. 31Dar, dacă ne-am cerceta singuri, n-am mai fi judecați. 32Însă, când suntem judecați de către Domnul, suntem disciplinați de El, ca să nu fim condamnați împreună cu lumea. 33Astfel, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați-vă unii pe alții! 34Dacă cineva este flămând, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunați pentru condamnarea voastră. Despre celelalte lucruri vă voi da îndrumări când voi veni.