22 Ianuarie 2024

GENEZA 23 - MATEI 22

GENEZA 23

Moartea și îngroparea Sarei

1Viața Sarei a fost de o sută douăzeci și șapte de ani: aceștia sunt anii vieții Sarei. 2Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaan, și Avraam a venit să jelească pe Sara și s-o plângă. 3Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale și a vorbit astfel fiilor lui Het: 4„Eu sunt străin și venetic printre voi; dați-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta și s-o ridic dinaintea mea.” 5Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: 6„Ascultă-ne, domnule! Tu ești ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ți moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ți îngropi moarta în mormântul lui.” 7Avraam s-a sculat și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea norodului țării, adică înaintea fiilor lui Het. 8Și le-a vorbit astfel: „Dacă găsiți cu cale să-mi îngrop moarta și s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultați-mă și rugați pentru mine pe Efron, fiul lui Țohar, 9să-mi dea peștera Macpela, care-i a lui și care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul prețului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.” 10Efron era și el acolo, în mijlocul fiilor lui Het. Și Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam în auzul fiilor lui Het și în auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetății: 11„Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îți dăruiesc ogorul și-ți dăruiesc și peștera care este în el. Ți le dăruiesc în fața fiilor norodului meu: și îngroapă-ți moarta.” 12Avraam s-a aruncat cu fața la pământ înaintea norodului țării. 13Și a vorbit astfel lui Efron în auzul norodului țării: „Ascultă-mă, te rog! Îți dau prețul ogorului. Primește-l de la mine și-mi voi îngropa moarta în el.” 14Și Efron a răspuns astfel lui Avraam: 15„Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pământ de patru sute de sicli de argint – ce este aceasta între mine și tine? Îngroapă-ți dar moarta!” 16Avraam a înțeles pe Efron. Și Avraam a cântărit lui Efron prețul cumpărării despre care vorbise, în fața fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor. 17Ogorul lui Efron din Macpela, care este față în față cu Mamre, ogorul și peștera din el și toți copacii care se aflau în ogor și în toate hotarele lui de jur împrejur 18au fost întărite astfel ca moșie a lui Avraam, în fața fiilor lui Het și a tuturor celor ce treceau pe poarta cetății. 19După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peștera din ogorul Macpela, care este față în față cu Mamre, adică Hebron, în țara Canaan. 20Ogorul și peștera din el au fost întărite astfel lui Avraam, ca ogor pentru înmormântare, de către fiii lui Het.

MATEI 22

Pilda nunții fiului de împărat

1Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2„Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4A trimis iarăși alți robi și le-a zis: ‘Spuneți celor poftiți: «Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.»’ 5Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. 6Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. 7Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. 9Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.’ 10Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. 11Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuțit. 13Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.’”

Birul

15Atunci, fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban. 20El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” 21„Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.

Despre înviere

23În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24„Învățătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ 25Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.” 29Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.” 33Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus.

Porunca cea mai mare

34Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36„Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ 38Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ 40În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”

Al cui fiu este Hristosul?

41Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42„Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. 43Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: 44‘Domnul a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’? 45Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” 46Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.