21 Ianuarie

Neemia 11

Noii locuitori ai Ierusalimului

(1 Cron. 9:1-17)

1Conducătorii poporului au locuit în Ierusalim, iar restul poporului a tras la sorți, pentru ca unul din zece să locuiască în Ierusalim, sfânta cetate, iar ceilalți nouă să locuiască în cetăți. 2Poporul i-a binecuvântat pe toți bărbații care au ales de bunăvoie să locuiască în Ierusalim.

3Iată care au fost căpeteniile de provincie care s-au așezat în Ierusalim (în cetățile lui Iuda, fiecare s-a așezat în proprietatea sa, în cetatea sa, atât israeliți, cât și preoți, leviți, slujitorii de la Templu și urmași ai slujitorilor lui Solomon, 4iar în Ierusalim s-au așezat unii dintre urmașii lui Iuda și ai lui Beniamin). Dintre urmașii lui Iuda:

Ataia, fiul lui Uzia, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria, fiul lui Șefatia, fiul lui Mahalalel, un urmaș al lui Pereț, 5și Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Șela. 6Toți urmașii lui Pereț, care s-au așezat în Ierusalim, au fost în număr de patru sute șaizeci și opt de oameni viteji.

7Dintre urmașii lui Beniamin:

Salu, fiul lui Meșulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Kolaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Ieșaia, 8însoțit de Gabai și Salai – în total nouă sute douăzeci și opt de oameni. 9Ioel, fiul lui Zicri, era supraveghetorul acestora, și Iuda, fiul lui Hasnua, era al doilea la conducerea cetății.

10Dintre preoți:

Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin 11Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meșulam, fiul lui Țadok, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, conducătorul Casei lui Dumnezeu, 12frații lor care făceau lucrarea de la Casă, în număr de opt sute douăzeci și doi, precum și Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amți, fiul lui Zaharia, fiul lui Pașhur, fiul lui Malchia, 13și frații lui, căpetenii de familii, în număr de două sute patruzeci și doi, Amașai, fiul lui Azarel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meșilemot, fiul lui Imer, 14și frații lor, războinici viteji, în număr de o sută douăzeci și opt, al căror supraveghetor era Zabdiel, fiul lui Haghedolim.

15Dintre leviți:

Șemaia, fiul lui Hașub, fiul lui Azrikam, fiul lui Hașabia, fiul lui Buni, 16Șabtai și Iozabad, două dintre căpeteniile leviților responsabile cu lucrarea din exteriorul Casei lui Dumnezeu, 17Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, căpetenia care începea mulțumirea prin rugăciune, Bakbuchia, al doilea din frații lui, și Abda, fiul lui Șamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun. 18Toți leviții din sfânta cetate erau în număr de două sute optzeci și patru.

19Dintre portari:

Akub, Talmon și frații lor care păzeau porțile, în număr de o sută șaptezeci și doi.

20Ceilalți israeliți, preoți și leviți, s-au așezat în toate cetățile lui Iuda, fiecare la moștenirea lui. 21Slujitorii de la Templu locuiau în Ofel. Țiha și Ghișpa erau liderii slujitorilor de la Templu.

22Supraveghetorul leviților în Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Hașabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica. Aceștia făceau parte dintre urmașii lui Asaf, cântăreții. Ei erau responsabili cu lucrarea de la Casa lui Dumnezeu, 23căci exista o poruncă a regelui cu privire la cântăreți, care reglementa activitatea lor zilnică.

24Petahia, fiul lui Meșezabel, dintre urmașii lui Zerah, fiul lui Iuda, era mâna dreaptă a regelui în ce privește toate problemele legate de popor.

25Cât despre satele și câmpiile dimprejurul lor, unii dintre urmașii lui Iuda s-au așezat în Chiriat-Arba și în satele dimprejurul lui, în Dibon și în satele dimprejurul lui, în Iekabțeel și în satele dimprejurul lui, 26în Ieșua, în Molada, în Bet-Pelet, 27în Hațar-Șual, în Beer-Șeba și în satele dimprejurul ei, 28în Țiklag, în Mecona și în satele dimprejurul lui, 29în En-Rimon, în Țora și în Iarmut, 30în Zanoah, Adulam și în satele dimprejurul lor, în Lachiș și în câmpiile dimprejurul lui, în Azeka și în satele dimprejurul lui. Și, astfel, ei s-au așezat din Beer-Șeba până în Valea Hinom.

31Urmașii lui Beniamin s-au așezat începând din Gheva, în Micmaș, în Aia, în Betel și în satele dimprejurul lui, 32în Anatot, în Nob, în Anania, 33în Hațor, în Rama, în Ghitaim, 34în Hadid, în Țeboim, în Nebalat, 35în Lod, în Ono și în Valea Meșteșugarilor.

36Unii dintre leviții cetelor lui Iuda s-au așezat în teritoriul lui Beniamin.

Faptele Apostolilor 21

Pavel, în drum spre Ierusalim

1După ce ne-am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându-ne direct spre Cos. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara. 2Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat și am plecat. 3La orizont ne-a apărut insula Cipru și, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria. Apoi ne-am dat jos în Tyr, pentru că acolo urma să fie descărcată corabia. 4I-am găsit pe ucenici și am rămas cu ei timp de șapte zile. Aceștia îi spuneau lui Pavel, după ce auziseră avertismentele Duhului, să nu se îmbarce spre Ierusalim. 5Când zilele petrecute cu ei s-au încheiat, am plecat și ne-am continuat călătoria. Toți bărbații, împreună cu soțiile și copiii, ne-au însoțit până afară din cetate. Acolo, pe țărm, ne-am pus în genunchi și ne-am rugat. 6Apoi, ne-am luat rămas bun unii de la alții, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.

7Din Tyr am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe frați și am rămas cu ei timp de o zi. 8În ziua următoare, am plecat și ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul dintre cei șapte, și am rămas la el. 9Acesta avea patru fete fecioare care profețeau.

10Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, a plecat din Iudeea 11și a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel și, legându-și picioarele și mâinile, a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care le spune Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparține brâul acesta și-l vor da în mâinile neevreilor!»“. 12Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât și localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se ducă în Ierusalim. 13Atunci Pavel a răspuns: „De ce plângeți așa și-mi frângeți inima? Eu sunt gata nu doar să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus“. 14Pentru că nu se lăsa convins, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“.

15După zilele acelea, ne-am pregătit și ne-am dus în Ierusalim. 16Au venit cu noi și câțiva ucenici din Cezareea și ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim.

Pavel în Ierusalim

17Când am sosit în Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. 18A doua zi, Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, și toți bătrânii au venit acolo. 19După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit pe rând lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neevrei prin slujba lui.

20Când au auzit ei aceste lucruri, L-au glorificat pe Dumnezeu și i-au zis lui Pavel: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de zel pentru Lege! 21Lor însă li s-a spus despre tine că-i înveți pe toți iudeii, care trăiesc printre neevrei, să renunțe la Moise, spunându-le să nu-și circumcidă copiii și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. 22Ce este de făcut? Sigur vor auzi că ai sosit. 23Fă deci ce-ți spunem noi: avem aici patru bărbați care au făcut un jurământ. 24Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei și cheltuie tu pentru ei ca să-și radă capul. Și, astfel, vor ști toți că niciunul dintre lucrurile care li s-au spus despre tine nu este așa, ci dimpotrivă, tu însuți trăiești păzind Legea. 25Cu privire la neevreii care au crezut, noi am decis și le-am trimis mesajul să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de preacurvie“.

26Atunci Pavel i-a luat pe acei bărbați și, a doua zi, după ce s-a curățit împreună cu ei, a intrat în Templu și a anunțat când va fi sfârșitul zilelor de curățire, când urma să fie adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei.

Arestarea lui Pavel

27Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu. Ei au agitat toată mulțimea și au pus mâna pe el, 28strigând: „Bărbați israeliți, veniți în ajutor! Acesta este omul care-i învață pe toți, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii și împotriva acestui loc! Ba încă a adus și niște greci în Templu și a întinat acest loc sfânt!“. 29Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofimos efeseanul împreună cu Pavel și credeau că Pavel îl adusese în Templu.

30Toată cetatea s-a pus în mișcare, și poporul a alergat într-acolo. L-au prins pe Pavel, l-au târât afară din Templu, și au fost încuiate imediat ușile. 31În timp ce încercau să-l omoare, s-a dus vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este cuprins de agitație. 32Acesta a luat imediat niște soldați și niște centurioni și a alergat la ei. Când i-au văzut pe tribun și pe soldați, au încetat să-l mai bată pe Pavel. 33Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine era și ce făcuse. 34Unii din mulțime strigau una, alții alta, așa că, din cauza tulburării, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort. 35Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldați, din cauza violenței mulțimii. 36Căci mulțimea poporului mergea după el, strigând: „La moarte cu el!“.

Pavel se adresează mulțimii

37Tocmai când urma să fie dus în fort, Pavel i-a zis tribunului:

‒ Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?

Tribunul l-a întrebat:

‒ Știi grecește? 38Deci nu ești tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală și i-a dus în deșert pe cei patru mii de asasini?

39Pavel i-a răspuns:

‒ Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu lipsită de importanță. Te rog, dă-mi voie să vorbesc poporului!

40 Tribunul i-a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s-a făcut tăcere deplină, li s-a adresat în limba ebraică astfel: