Ezra 2, Fapte 2
Ezra 2
Numărul israeliților întorși în țara lui Iuda
1Iată oamenii din țară care s-au întors din robie, și anume aceia pe care îi luase Nebucadnețar, împăratul Babilonului, robi la Babilon, și care s-au întors la Ierusalim și în Iuda, fiecare în cetatea lui. 2Au plecat cu Zorobabel, Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Mardoheu, Bilșan, Mispar, Bigvai, Rehum, Baana.
Numărul bărbaților din poporul lui Israel: 3fiii lui Pareoș, două mii o sută șaptezeci și doi; 4fiii lui Șefatia, trei sute șaptezeci și doi; 5fiii lui Arah, șapte sute șaptezeci și cinci; 6fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua și ai lui Ioab, două mii opt sute doisprezece; 7fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci și patru; 8fiii lui Zatu, nouă sute patruzeci și cinci; 9fiii lui Zacai, șapte sute șaizeci; 10fiii lui Bani, șase sute patruzeci și doi; 11fiii lui Bebai, șase sute douăzeci și trei; 12fiii lui Azgad, o mie două sute douăzeci și doi; 13fiii lui Adonicam, șase sute șaizeci și șase; 14fiii lui Bigvai, două mii cincizeci și șase; 15fiii lui Adin, patru sute cincizeci și patru; 16fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci și opt; 17fiii lui Bețai, trei sute douăzeci și trei; 18fiii lui Iora, o sută doisprezece; 19fiii lui Hașum, două sute douăzeci și trei; 20fiii lui Ghibar, nouăzeci și cinci; 21fiii Betleemului, o sută douăzeci și trei; 22oamenii din Netofa, cincizeci și șase; 23oamenii din Anatot, o sută douăzeci și opt; 24fiii Azmavetului, patruzeci și doi; 25fiii Chiriat-Arimului, Chefirei și Beerotului, șapte sute patruzeci și trei; 26fiii Ramei și ai Ghebei, șase sute douăzeci și unu; 27oamenii din Micmas, o sută douăzeci și doi; 28oamenii din Betel și Ai, două sute douăzeci și trei; 29oamenii din Nebo, cincizeci și doi; 30fiii Magbișului, o sută cincizeci și șase; 31fiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci și patru; 32fiii lui Harim, trei sute douăzeci; 33oamenii din Lod, Hadid și Ono, șapte sute douăzeci și cinci; 34fiii Ierihonului, trei sute patruzeci și cinci; 35fiii lui Senaa, trei mii șase sute treizeci. 36Preoți: fiii lui Iedaeia, din casa lui Iosua, nouă sute șaptezeci și trei; 37fiii lui Imer, o mie cincizeci și doi; 38fiii lui Pașhur, o mie două sute patruzeci și șapte; 39fiii lui Harim, o mie șaptesprezece. 40Leviți: fiii lui Iosua și Cadmiel, din fiii lui Hodavia, șaptezeci și patru. 41Cântăreți: fiii lui Asaf, o sută douăzeci și opt. 42Fiii ușierilor: fiii lui Șalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Șobai, de toți o sută treizeci și nouă. 43Slujitorii Templului: fiii lui Țiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, 44fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Padon, 45fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub, 46fiii lui Hagab, fiii lui Șamlai, fiii lui Hanan, 47fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui Reaia, 48fiii lui Rețin, fiii lui Necoda, fiii lui Gazam, 49fiii lui Uza, fiii lui Paseah, fiii lui Besai, 50fiii lui Asna, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefusim, 51fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur, 52fiii lui Bațlut, fiii lui Mehida, fiii lui Harșa, 53fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah, 54fiii lui Nețiah, fiii lui Hatifa. 55Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda, 56fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel, 57fiii lui Șefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Hațebaim, fiii lui Ami. 58Toți slujitorii Templului și fiii robilor lui Solomon erau trei sute nouăzeci și doi. 59Iată cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harșa, din Cherub-Adan, din Imer și care n-au putut să-și arate casa lor părintească și neamul ca să facă dovada că erau din Israel. 60Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, șase sute cincizeci și doi. 61Și dintre fiii preoților: fiii lui Habaia, fiii lui Hacoț, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, și a fost numit cu numele lor. 62Și-au căutat însemnarea în cărțile spițelor de neam, dar n-au găsit-o. De aceea, au fost îndepărtați de la preoție 63și dregătorul le-a spus să nu mănânce lucruri preasfinte până când un preot va întreba pe Urim și Tumim. 64Toată adunarea era de patruzeci și două de mii trei sute șaizeci de inși, 65afară de robii și roabele lor, în număr de șapte mii trei sute treizeci și șapte. Între ei, se aflau două sute de cântăreți și cântărețe. 66Aveau șapte sute treizeci și șase de cai, două sute patruzeci și cinci de catâri, 67patru sute treizeci și cinci de cămile și șase mii șapte sute douăzeci de măgari. 68Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o așeze din nou pe locul unde fusese. 69Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, șaizeci și una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint și o sută de haine preoțești. 70Preoții și leviții, oamenii din popor, cântăreții, ușierii și slujitorii Templului s-au așezat în cetățile lor. Tot Israelul a locuit în cetățile lui.
Faptele Apostolilor 2
Coborârea Duhului Sfânt
1În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. 2Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. 3Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezat câte una pe fiecare din ei. 4Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. 5Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. 6Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7Toți se mirau, se minunau și ziceau unii către alții: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni? 8Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? 9Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, 10Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, oaspeți din Roma, iudei sau prozeliți, 11cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” 12Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?” 13Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!” 14Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și ascultați cuvintele mele! 15Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. 16Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: 17‘«În zilele de pe urmă», zice Dumnezeu, «voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa vise! 18Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci. 19Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum; 20soarele se va preface în întuneric, și luna, în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită. 21Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.»’
Cuvântarea lui Petru
22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, 23pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege. 24Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. 25Căci David zice despre El:
‘Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26De aceea, mi se bucură inima și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde, 27căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. 28Mi-ai făcut cunoscute căile vieții și mă vei umple de bucurie cu starea Ta de față.’ 29Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat, și mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. 30Fiindcă David era proroc și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie, 31despre învierea lui Hristos a prorocit și a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința morților și trupul lui nu va vedea putrezirea. 32Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui. 33Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți. 34Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea 35până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’ 36Să știe bine dar toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.”
Cei dintâi creștini
37După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” 38„Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. 39Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” 40Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna și zicea: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” 41Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. 42Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. 44Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate de obște. 45Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. 46Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. 47Ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.
Comentarios