top of page

18 Februarie


Iov 14 , 1 Corinteni 4



 


Iov 14

1Cel născut din femeie, omul,

are zile puține

și pline de necaz.

2Răsare ca o floare și se usucă;

fuge ca o umbră și nu rămâne.

3Ai Tu ochii ațintiți asupra unui astfel de om?

Mă chemi Tu la judecată cu Tine?

4Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat?

Nimeni!

5Zilele omului sunt hotărâte.

Tu cunoști numărul lunilor lui

și i-ai stabilit limite pe care nu le poate trece.

6Așa că întoarce-Ți privirea de la el și lasă-l,

în timp ce se bucură ca un zilier de ziua lui.

7Căci, pentru un copac, mai este speranță:

dacă este tăiat, el continuă să înmugurească,

și lăstarii lui nu încetează să crească.

8Deși rădăcina îi îmbătrânește în pământ

și-i piere trunchiul în țărână,

9la ivirea apei va înmuguri

și va da ramuri ca o plantă.

10Ființa umană însă, când moare, își pierde toată vlaga;

omul, după ce își dă ultima suflare, nu mai este.

11Așa cum apele se evaporă din mare,

iar râul seacă și se usucă,

12tot așa omul se culcă și nu se mai ridică;

cât vor fi cerurile nu se mai trezește,

nici nu se mai scoală din somnul lui.

13O, de m-ai ascunde în Locuința Morților,

de m-ai acoperi până Îți trece mânia

și de mi-ai hotărî o vreme când să-Ți amintești de mine!

14Dacă un om moare, va trăi el din nou?

În toate zilele muncii mele grele,

aș aștepta până ar veni schimbarea trupului meu.

15Atunci m-ai chema și Ți-aș răspunde;

ai tânji după lucrarea mâinilor Tale.

16Atunci mi-ai număra pașii

și nu mi-ai urmări păcatul.

17Ai sigila fărădelegea mea într-un sac

și mi-ai acoperi nelegiuirea.

18Dar, așa cum munții cad și se surpă,

iar stânca este mutată din locul ei

19și așa cum apa sapă în piatră,

iar torenții spală pământul,

tot așa distrugi Tu speranța omului.

20Îl învingi pentru totdeauna și el se duce;

îi schimbi înfățișarea și apoi îl alungi.

21Dacă fiii lui sunt onorați, el nu știe,

iar dacă sunt înjosiți, el nu vede.

22El simte doar durerea trupului său

și bocește doar pentru sine“.


1 Corinteni 4

Apostolii lui Cristos

1Așa să ne privească oamenii: ca pe niște slujitori ai lui Cristos și ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. 3Însă pentru mine este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Mai mult, nici chiar eu însumi nu mă mai judec. 4Căci n-am nimic împotriva mea. Totuși, nu prin aceasta sunt considerat nevinovat. Cel Ce mă judecă este Domnul. 5De aceea, nu judecați nimic înainte de timpul stabilit, înainte să vină Domnul, Care va și scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face cunoscute motivațiile inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.

6Fraților, am aplicat aceste lucruri la mine și la Apollos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învățați „să nu treceți peste ce este scris“ și, astfel, niciunul dintre voi să nu se îngâmfe cu unul împotriva altuia. 7Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit? 8Sunteți deja sătui! V-ați îmbogățit deja! Ați început să domniți fără noi! Și măcar de ați fi început să domniți, ca să domnim și noi împreună cu voi! 9Căci mi se pare că Dumnezeu ne-a înfățișat pe noi, apostolii, ca pe cei din urmă, ca pe niște condamnați la moarte, fiindcă am devenit un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. 10Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteți înțelepți în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteți puternici; voi sunteți onorați, iar noi suntem disprețuiți. 11Până în ceasul acesta suntem flămânzi și însetați, umblăm îmbrăcați în zdrențe, suntem bătuți și umblăm din loc în loc 12și muncim din greu, lucrând cu mâinile noastre. Când suntem insultați, binecuvântăm; când suntem persecutați, îndurăm; 13când suntem defăimați, încurajăm. Am ajuns precum gunoiul lumii, am ajuns ca mizeria tuturor până acum.

Avertismente

14Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac de rușine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii ai mei preaiubiți. 15Chiar dacă ați avea zece mii de îndrumători în Cristos, totuși nu aveți mai mulți părinți, pentru că eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie. 16Vă îndemn, deci, urmați exemplul meu! 17De aceea vi l-am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit și credincios în Domnul. El vă va reaminti modul meu de viață în Cristos Isus, așa cum îi învăț eu pe oameni pretutindeni, în toate bisericile. 18Unii s-au mândrit, ca și cum n-aș veni la voi. 19Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni în curând la voi și atunci voi vedea nu vorbirea, ci puterea celor ce s-au mândrit. 20Căci Împărăția lui Dumnezeu nu constă în vorbire, ci în putere. 21Ce vreți? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste și cu duhul blândeții?

Comentários


bottom of page