Proverbe 4 - Galateni 3

Proverbe 4

Înțelepciunea este cel mai important lucru

1Ascultați, fiilor, îndrumarea unui tată;

fiți atenți și veți dobândi pricepere!

2Căci eu vă dau o învățătură bună;

să nu părăsiți instrucțiunile mele!

3Când eram tânăr în casa tatălui meu,

băiat gingaș și singurul fiu al mamei mele,

4el mă învăța și-mi zicea:

„Să păstreze inima ta cuvintele mele;

păzește poruncile mele și vei trăi!

5Dobândește înțelepciunea, dobândește priceperea!

Nu uita și nu te îndepărta de cuvintele gurii mele!

6Nu părăsi înțelepciunea, și ea te va păzi.

Iubește-o, și ea te va proteja.

7Iată începutul înțelepciunii:

dobândește înțelepciune

și, cu toată averea ta, dobândește pricepere.

8Înalț-o, și ea te va înălța;

îmbrățișeaz-o, și ea îți va aduce onoare.

9Ea îți va așeza pe cap o cunună plăcută,

îți va oferi o coroană frumoasă“.

10Ascultă, fiule, primește cuvintele mele,

și anii vieții tale se vor înmulți.

11Eu te voi învăța calea înțelepciunii

și te voi îndruma pe cărările dreptății.

12Când vei merge, pașii nu-ți vor fi stânjeniți,

iar când vei alerga, nu te vei împiedica.

13Ține-te de îndrumare, nu-i da drumul!

Păstreaz-o, căci ea este viața ta!

14Nu intra pe cărarea celor ticăloși

și nu merge pe calea celor răi!

15Evit-o, nu trece pe ea!

Întoarce-te de pe ea și treci mai departe!

16Căci ei nu dorm dacă n-au făcut rău,

le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă.

17Ei mănâncă pâinea răutății

și beau vinul violenței.

18Dar cărarea celor drepți este ca lumina zorilor,

a cărei strălucire crește până ajunge la lumina zilei.

19Calea celor răi este ca întunericul;

ei nu știu din ce cauză se vor împiedica.

20Fiule, fii atent la cuvintele mele;

pleacă-ți urechea la spusele mele!

21Să nu se depărteze de ochii tăi;

păstrează-le în adâncul inimii tale.

22Căci ele sunt viață pentru cei ce le găsesc

și vindecare pentru tot trupul lor.

23Păzește-ți inima cu toată atenția,

căci din ea ies izvoarele vieții.

24Îndepărtează înșelăciunea din gura ta

și înlătură viclenia de pe buzele tale!

25Ochii tăi să privească înainte,

și pleoapele tale să țintească drept înaintea ta.

26Netezește cărarea picioarelor tale,

și toate căile tale să fie sigure.

27Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga.

Îndepărtează-ți piciorul de la rău!

Galateni 3

Legea și credința

1O, galateni nesăbuiți! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora Isus Cristos a fost înfățișat ca răstignit? 2Un singur lucru doresc să aflu de la voi: ați primit Duhul prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? 3Sunteți chiar atât de nesăbuiți? Ați început prin Duhul, iar acum vreți să sfârșiți în firea pământească? 4Ați suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba! 5Prin urmare, Cel Ce vă oferă Duhul și înfăptuiește minuni între voi face acestea prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? 6Tot astfel, „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost considerată dreptate“.

7Înțelegeți, deci, că cei ce au credință, aceia sunt fii ai lui Avraam! 8Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăți națiunile prin credință, i-a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Prin tine vor fi binecuvântate toate națiunile!“. 9Astfel, cei ce cred sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios.

10Căci cei ce se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu rămâne în toate lucrurile scrise în Cartea Legii, ca să le facă“. 11Este clar că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept prin credință va trăi“, 12iar Legea nu se bazează pe credință, ci ea spune: „Cel ce le împlinește va trăi prin ele“. 13Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn“ – 14pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea lui Avraam să ajungă la neevrei, ca să primim, prin credință, promisiunea Duhului.

Legea și promisiunea

15Fraților – vorbesc în felul oamenilor – odată validat un legământ, chiar omenesc fiind, nimeni nu-l anulează sau adaugă ceva la el. 16Acum, promisiunile i-au fost făcute lui Avraam și descendentului său. Scriptura nu spune „și descendenților“, ca și cum ar fi mai mulți, ci ca și cum ar fi unul: „și Descendentului tău“, Care este Cristos. 17Ceea ce spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desființa un legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu și, astfel, să anuleze promisiunea. 18Căci, dacă moștenirea este prin Lege, atunci nu mai este prin promisiune. Însă Dumnezeu i-a dăruit-o lui Avraam prin promisiune.

19Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată ca să arate nelegiuirile, până când avea să vină Descendentul Căruia I-a fost făcută promisiunea, fiind dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. 20Însă mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este Unul Singur.

21Este, așadar, Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? În niciun caz! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, atunci cu adevărat dreptatea ar fi venit prin Lege, 22însă Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca promisiunea prin credința în Cristos Isus să fie dată celor ce cred.

Copii ai lui Dumnezeu

23Înainte de a veni credința, noi eram sub paza Legii, închiși până când avea să fie descoperită credința. 24Astfel, Legea a fost îndrumătorul nostru spre Cristos, pentru ca noi să fim îndreptățiți prin credință. 25Dar acum, după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.

26Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos. 27Fiindcă toți câți ați fost botezați în Cristos, v-ați îmbrăcat cu Cristos. 28Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici sclav, nici om liber; nu mai este nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toți sunteți una în Cristos Isus. 29Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendenții lui Avraam și moștenitori după promisiunea făcută.