Iov 13 , 1 Corinteni 3

Iov 13

1Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,

urechea mea a auzit și a înțeles.

2Ce știți voi știu și eu;

nu sunt mai prejos decât voi.

3Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,

vreau să-mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!

4Dar voi sunteți unii care împroșcați cu minciuni.

Sunteți cu toții niște doctori de nimic.

5Mai bine ați fi tăcut!

Așa ați fi arătat înțelepciune.

6Ascultați apărarea mea

și fiți atenți la argumentele buzelor mele!

7Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu

și veți vorbi cu înșelăciune pentru El?

8Îi veți ține partea?

Doar nu Îi veți lua apărarea lui Dumnezeu!

9Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?

Sau vreți să-L înșelați așa cum înșelați un om?

10Cu siguranță vă va mustra

dacă, în secret, Îi țineți partea.

11Oare nu vă va înspăimânta măreția Lui?

Nu va cădea peste voi groaza Lui?

12Cugetările voastre sunt proverbe de cenușă;

apărările voastre sunt apărări de lut.

13Tăceți și lăsați-mă să vorbesc,

indiferent ce mi s-ar întâmpla!

14De ce să-mi iau carnea în dinți

și să-mi pun viața în propriile mâini?

15Iată, chiar dacă mă va ucide, tot îmi voi pune speranța în El.

Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.

16Mai mult, aceasta va fi spre eliberarea mea,

căci cel lipsit de evlavie nu poate veni înaintea Lui.

17Ascultați cu atenție cuvintele mele

și plecați-vă urechile la cuvântarea mea!

18Iată că mi-am pregătit apărarea;

știu că am dreptate.

19Cine poate să mă acuze?

Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea și voi muri.

20 Dumnezeule, dă-mi doar două lucruri

și nu mă voi ascunde de fața Ta:

21ridică-Ți mâna de pe mine

și nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.

22Apoi cheamă-mă, iar eu voi răspunde;

sau lasă-mă să vorbesc, și răspunde-mi Tu.

23Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele?

Arată-mi fărădelegile și păcatul meu!

24De ce-Ți ascunzi fața

și mă consideri un dușman?

25Vrei să îngrozești o frunză suflată de vânt

și să urmărești un pai uscat?

26Căci scrii lucruri amare împotriva mea

și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.

27Îmi pui picioarele în butuci,

îmi urmărești toate căile

și însemnezi tălpile picioarelor mele.

28În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,

ca o haină mâncată de molii.

1 Corinteni 3

Chemarea la unitate în slujire

1Fraților, nici eu nu v-am putut vorbi ca unor oameni spirituali, ci ca unor oameni firești, ca unor copilași în Cristos. 2V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu puteați mesteca. Și nici chiar acum nu puteți, 3pentru că încă sunteți firești. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă și dezbinări, nu sunteți voi firești și nu trăiți voi ca și ceilalți oameni? 4Atunci când cineva spune: „Eu sunt al lui Pavel!“, iar altcineva: „Eu sunt al lui Apollos!“, nu sunteți voi ca și ceilalți oameni? 5Așadar, cine este Apollos? Și cine este Pavel? Slujitori prin care ați crezut, așa cum Domnul i-a dat fiecăruia. 6Eu am plantat, Apollos a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească! 7Așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt ceva, ci numai Dumnezeu, Care face să crească! 8Însă cel ce sădește și cel ce udă sunt una și fiecare își va primi răsplata în conformitate cu munca lui. 9Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteți terenul cultivat al lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

10Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meșter constructor înțelept, am pus o temelie, iar altul construiește pe ea. Dar fiecare să fie atent cum construiește pe ea. 11Căci nimeni nu poate așeza o altă temelie decât cea care este pusă și care este Isus Cristos. 12Iar dacă cineva construiește pe această temelie aur, argint, pietre prețioase, lemn, fân, paie, 13lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că ziua Domnului o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Și focul va testa cum este lucrarea fiecăruia. 14Dacă lucrarea pe care a construit-o cineva va rămâne, el va primi o răsplată. 15Dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea. Cât despre el însuși, va fi mântuit, dar așa, ca prin foc. 16Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? 17Dacă distruge cineva Templul lui Dumnezeu, îl va distruge și Dumnezeu pe el, pentru că Templul lui Dumnezeu este sfânt. Și acest Templu sunteți voi.

18Nimeni să nu se înșele! Dacă cineva dintre voi se crede înțelept în veacul acesta, să se facă „nebun“ ca să devină înțelept! 19Căci înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu. Fiindcă este scris:

„El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor“.

20Și, din nou:

„Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți;

știe că sunt deșarte“.

21Așadar, nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre: 22fie Pavel, fie Apollos, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre, 23iar voi sunteți ai lui Cristos, și Cristos este al lui Dumnezeu.