15 Ianuarie

Neemia 5, Fapte 15

Neemia 5

Criza socială și economică

1Cei din popor și soțiile lor au avut o mare plângere împotriva fraților lor iudei. 2Erau unii care ziceau:

‒ Noi, fiii și fiicele noastre suntem mulți. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca și să trăim.

3Alții ziceau:

‒ Ne punem garanție terenurile, viile și casele, ca să avem grâne în timpul foametei.

4Mai erau încă unii care ziceau:

‒ A trebuit să împrumutăm argint, dându-ne terenurile și viile în schimbul tributului imperial. 5Deși suntem carne din carnea fraților noștri, iar fiii noștri sunt ca și fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii și fiicele în sclavie. Câteva din fetele noastre au și fost luate în sclavie. Suntem fără putere, iar terenurile și viile noastre aparțin altora!

6M-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerea și cuvintele acestea.

7După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili și pe dregători, zicându-le:

‒ Voi împrumutați cu dobândă pe frații voștri?

Am strâns o mare adunare împotriva lor 8și le-am zis:

‒ Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe frații noștri iudei, care fuseseră vânduți națiunilor. Iar acum voi vă vindeți frații, ca apoi să ne fie dați chiar nouă de vânzare?

Ei tăceau, neavând ce să răspundă.

9Atunci eu am zis:

‒ Ce faceți voi nu este bine. N-ar trebui să umblați în teamă de Dumnezeul nostru, ca să nu fiți de rușinea națiunilor, a dușmanilor noștri? 10Atât eu, cât și frații și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâne. Să le iertăm, vă rog, datoria aceasta! 11Vă rog, dați-le înapoi astăzi terenurile, viile, măslinii și casele, precum și a suta parte din argintul, din grânele, din mustul și din uleiul pe care le-ați cerut de la ei ca dobândă.

12Ei au răspuns:

‒ Le vom da înapoi și nu vom mai cere nimic de la ei. Vom face întocmai precum ai zis.

Atunci am chemat preoții și i-am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis. 13Mi-am scuturat mantaua și am zis:

‒ Așa să scuture Dumnezeu din familia lui și din proprietatea lui pe orice om care nu se va ține de cuvânt! Așa să fie scuturat și lăsat fără nimic!

Toată adunarea a răspuns:

‒ Amin!

Și L-au lăudat pe Domnul. Poporul a făcut întocmai cum a promis.

14Din ziua în care am fost numit guvernatorul lor în țara lui Iuda, adică din al douăzecilea an al împăratului Artaxerxes și până în al treizeci și doilea an al său, deci timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei nu am trăit din veniturile de guvernator. 15Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul, luând de la ei pâine și vin, în afară de cei patruzeci de șecheli de argint. Chiar și slujitorii lor asupreau poporul. Eu însă nu am făcut așa, din teamă de Dumnezeu. 16Ba încă, am stăruit în lucrarea de restaurare a acestui zid și nu mi-am cumpărat terenuri. De altfel, toți slujitorii mei erau adunați acolo pentru lucrare. 17Mai mult, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbați dintre iudei și dintre dregători, în afară de cei care veneau dintre națiunile care erau în jurul nostru. 18În fiecare zi mi se pregătea un bou, șase oi alese și păsări, iar la fiecare zece zile se aducea vin din belșug, de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am căutat să primesc plată ca guvernator, căci lucrarea apăsa greu asupra acestui popor. 19Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine, pentru tot ce am făcut pentru acest popor!

Faptele Apostolilor 15

Sinodul de la Ierusalim

1Însă câțiva oameni veniți din Iudeea îi învățau pe frați astfel: „Dacă nu sunteți circumciși, după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți!“. 2Pavel și Barnabas au avut cu ei o neînțelegere și o controversă nu lipsită de importanță. De aceea frații i-au desemnat pe Pavel, pe Barnabas și pe alți câțiva dintre ei să se ducă la apostolii și bătrânii din Ierusalim pentru a discuta această problemă. 3Astfel, după ce au fost însoțiți de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia și Samaria și au povestit despre convertirea neevreilor. Și le-au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraților. 4Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de bătrâni și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. 5Dar unii din gruparea fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis: „Cei proveniți din alte națiuni trebuie să fie circumciși și trebuie să li se poruncească să păzească Legea lui Moise“.

6Apostolii și bătrânii s-au adunat ca să vadă ce este de făcut în legătură cu această problemă. 7După multă controversă, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Fraților, voi știți că, în zilele de odinioară, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neevreii să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8Și Dumnezeu, Care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei, dându-le Duhul Sfânt la fel ca și nouă. 9El n-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință. 10Acum, deci, de ce-L puneți la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoșii noștri și nici noi nu l-am putut purta? 11Dimpotrivă, noi credem că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus, în același fel ca și celelalte națiuni“.

12Toată mulțimea a tăcut și i-a ascultat pe Barnabas și pe Pavel istorisind toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neevrei. 13Când au terminat de vorbit, Iacov a răspuns, zicând: „Fraților, ascultați-mă! 14Simeon ne-a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a venit în ajutor, luând dintre națiuni un popor pentru Numele Său. 15Iar acest lucru este în armonie cu rostirile profeților, după cum este scris:

16«‘După aceea, Mă voi întoarce

și voi înălța din nou cortul căzut al lui David.

Îi voi înălța din nou ruinele

și-l voi reclădi,

17pentru ca rămășița de oameni să-L caute pe Domnul,

precum și toate națiunile

peste care este chemat Numele Meu,

zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri’

18 și Căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie».

19De aceea eu sunt de părere să nu le creăm dificultăți neevreilor care se întorc la Dumnezeu, 20ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite ale idolilor, de preacurvie, de animale sugrumate și de sânge. 21Căci încă din generațiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare zi de Sabat“.

Scrisoarea consiliului bisericesc către credincioșii neevrei

22Atunci apostolii și bătrânii, împreună cu toată biserica, au hotărât să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să-i trimită în Antiohia, împreună cu Pavel și Barnabas. I-au ales pe Iuda, numit și Barsabas, și pe Silas – bărbați cu rol de conducători în rândul fraților. 23Au trimis prin ei următoarea scrisoare:

„Apostolii și bătrânii, frații voștri, către frații neevrei, care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia. Salutări!

24Fiindcă am auzit că unii care au plecat dintre noi, fără ca noi să le poruncim, v-au tulburat prin cuvintele lor și v-au necăjit sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, 25am hotărât, de comun acord, să alegem niște bărbați pe care să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiții noștri Barnabas și Pavel, 26oameni care și-au dăruit viața pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos. 27Așadar, i-am trimis pe Iuda și pe Silas, iar ei vă vor anunța, prin viu grai, aceleași lucruri. 28Căci ni s-a părut potrivit, Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem nicio altă povară asupra voastră, decât aceste lucruri necesare, 29și anume: să vă feriți de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de preacurvie – lucruri de care, dacă vă veți păzi, bine veți face!

Fiți sănătoși!“.

30Așadar, cei trimiși s-au dus în Antiohia și, după ce au adunat mulțimea, au înmânat scrisoarea. 31Citind-o, frații s-au bucurat de mesajul de încurajare. 32Iuda și Silas, fiind și ei profeți, i-au încurajat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte. 33După ce au petrecut acolo câtva timp, au fost lăsați de către frați să plece în pace la cei care-i trimiseseră. 34Totuși, Silas a hotărât să rămână acolo. 35Pavel și Barnabas au rămas în Antiohia și, împreună cu mulți alții, îi învățau pe oameni și vesteau Cuvântul Domnului.

Disputa dintre Pavel și Barnabas

36După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnabas: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate în care am predicat Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!“. 37Barnabas voia să-l ia cu ei și pe Ioan, numit Marcu, 38dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care se depărtase de ei în Pamfilia și nu-i mai însoțise în lucrare. 39Disputa a fost atât de aprinsă, încât s-au despărțit unul de altul. Barnabas l-a luat pe Marcu și a plecat pe mare în Cipru, 40iar Pavel l-a ales pe Silas și a plecat, după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului. 41El a călătorit prin Siria și Cilicia, întărind bisericile.