14 Decembrie

2 Cronici 7,8,9, - Apocalipsa 5

2 Cronici 7

Sfârșitul sfințirii

1Când și-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a coborât foc din cer și a mistuit arderea-de-tot și jertfele, și slava Domnului a umplut casa. 2Preoții nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului. 3Toți copiii lui Israel au văzut coborându-se focul și slava Domnului peste casă; ei și-au plecat fața la pământ pe pardoseală, s-au închinat și au lăudat pe Domnul, zicând: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veac!” 4Împăratul și tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului. 5Împăratul Solomon a înjunghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi. Astfel au făcut împăratul și tot poporul sfințirea Casei lui Dumnezeu. 6Preoții stăteau la locul lor și tot astfel și leviții, cu instrumentele făcute în cinstea Domnului de împăratul David, pentru cântarea laudelor Domnului, când i-a însărcinat David să mărească pe Domnul zicând: „Căci îndurarea Lui ține în veac!” Preoții sunau din trâmbițe în fața lor. Și tot Israelul era de față. 7Solomon a sfințit și mijlocul curții, care este înaintea Casei Domnului, căci acolo a adus arderile-de-tot și grăsimile jertfelor de mulțumire, pentru că altarul de aramă pe care-l făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile. 8Solomon a prăznuit sărbătoarea în vremea aceea șapte zile și tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare mulțime de oameni de la intrarea Hamatului până la pârâul Egiptului. 9În ziua a opta, au avut o adunare de sărbătoare, căci sfințirea altarului au făcut-o șapte zile și sărbătoarea tot șapte zile. 10În a douăzeci și treia zi a lunii a șaptea, Solomon a trimis înapoi în corturi pe popor, care era vesel și mulțumit de binele pe care-l făcuse Domnul lui David, lui Solomon și poporului Său Israel.

Dumnezeu Se arată lui Solomon

11Când a isprăvit Solomon Casa Domnului și casa împăratului și a izbutit în tot ce-și pusese de gând să facă în Casa Domnului și în casa împăratului, 12Domnul S-a arătat lui Solomon noaptea și i-a zis: „Îți ascult rugăciunea și aleg locul acesta drept casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe. 13Când voi închide cerul și nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce țara, când voi trimite ciuma în poporul Meu, 14dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara. 15Ochii Mei vor fi deschiși de acum și urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta. 16Acum, aleg și sfințesc casa aceasta, pentru ca Numele Meu să locuiască în ea pe vecie, și voi avea totdeauna ochii și inima Mea acolo. 17Și tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău, David, făcând tot ce ți-am poruncit, și dacă vei păzi legile și poruncile Mele, 18voi întări scaunul de domnie al împărăției tale, cum am făgăduit tatălui tău, David, când am zis: ‘Niciodată nu vei fi lipsit de un urmaș care să domnească peste Israel.’ 19Dar, dacă vă veți abate, dacă veți părăsi legile și poruncile Mele, pe care vi le-am dat, și dacă vă veți duce să slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor, 20vă voi smulge din țara Mea, pe care v-am dat-o, voi lepăda de la Mine casa aceasta pe care am închinat-o Numelui Meu și o voi face de pomină și de batjocură printre toate popoarele. 21Și, cât de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încremenit și va zice: ‘Pentru ce a făcut Domnul așa țării și casei acesteia?’ 22Și se va răspunde: ‘Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care i-a scos din țara Egiptului, pentru că s-au alipit de alți dumnezei, s-au închinat înaintea lor și le-au slujit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele.’”

2 Cronici 8

Cetățile zidite de Solomon

1După douăzeci de ani, în timpul cărora Solomon a zidit Casa Domnului și casa lui însuși, 2a întărit cetățile pe care i le-a dat Hiram și a așezat în ele pe copiii lui Israel. 3Solomon a mers împotriva Hamatului, la Țoba, și a pus stăpânire pe ea. 4A întărit Tadmorul în pustie și toate cetățile care slujeau ca cetăți pentru merinde în Hamat. 5A întărit apoi Bet-Horonul de Sus și Bet-Horonul de Jos, ca cetăți întărite cu ziduri, porți și zăvoare; 6Baalatul și toate cetățile care slujeau ca cetăți pentru merinde și care țineau de el, toate cetățile pentru care, cetățile pentru călărime și tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban și în toată țara al cărei stăpân era. 7Pe tot poporul care mai rămăsese din hetiți, din amoriți, din fereziți, din heviți și din iebusiți, care nu făcea parte din Israel, 8pe urmașii lor care rămăseseră după ei în țară și pe care nu-i nimiciseră copiii lui Israel, Solomon i-a ridicat ca oameni de corvoadă, ceea ce au fost până în ziua de azi. 9Solomon n-a întrebuințat ca robi pentru lucrările lui pe niciunul din copiii lui Israel, căci ei erau oameni de război, căpeteniile lui, slujbașii lui, mai-marii carelor și călărimii lui. 10Căpeteniile puse de împăratul Solomon în fruntea poporului și însărcinate să privegheze peste el erau în număr de două sute cincizeci. 11Solomon a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care i-o zidise, căci a zis: „Nevastă-mea să nu locuiască în casa lui David, împăratul lui Israel, pentru că locurile în care a intrat chivotul Domnului sunt sfinte.”

Rânduiala slujbei

12Atunci, Solomon a adus arderi-de-tot Domnului pe altarul Domnului, pe care-l zidise înaintea pridvorului. 13Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat, pentru zilele de lună nouă și pentru sărbători, de trei ori pe an, la Sărbătoarea Azimilor, la Sărbătoarea Săptămânilor și la Sărbătoarea Corturilor. 14A pus în slujbele lor, așa cum le rânduise tatăl său, David, cetele preoților, după slujba lor, pe leviți după însărcinarea lor, care era să mărească pe Domnul și să facă zi de zi de slujbă în fața preoților, și pe ușieri, împărțiți la fiecare ușă, după cetele lor, căci așa poruncise David, omul lui Dumnezeu. 15Nu s-au abătut de la porunca împăratului cu privire la preoți și leviți, nici cu privire la vreun alt lucru, nici în privința vistieriilor. 16Așa s-a înfăptuit toată lucrarea lui Solomon, din ziua când s-a pus temelia Casei Domnului și până în ziua când a fost isprăvită. Casa Domnului a fost deci isprăvită. 17Solomon a plecat atunci la Ețion-Gheber și la Elot, pe țărmul mării, în țara Edomului. 18Și Hiram i-a trimis, prin slujitorii săi, corăbii și slujitori care cunoșteau marea. Ei s-au dus cu slujitorii lui Solomon la Ofir și au luat de acolo patru sute cincizeci de talanți de aur, pe care i-au adus împăratului Solomon.

2 Cronici 9

Împărăteasa din Seba

1Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon și a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Ea avea un alai foarte mare și cămile încărcate cu mirodenii, aur mult de tot și pietre scumpe. S-a dus la Solomon și i-a spus tot ce avea pe inimă. 2Solomon i-a răspuns la toate întrebările și n-a fost nimic pe care să nu fi știut Solomon să i-l lămurească. 3Împărăteasa din Seba a văzut înțelepciunea lui Solomon și casa pe care o zidise, 4și bucatele de la masa lui, și locuința slujitorilor lui, și slujbele, și hainele celor ce-i slujeau, și paharnicii lui, și hainele lor, și treptele pe care se suia la Casa Domnului. 5Uimită, ea a zis împăratului: „Este adevărat deci ce am auzit eu în țara mea despre faptele și înțelepciunea ta! 6Nu credeam tot ce se zicea, până n-am venit și am văzut cu ochii mei. Și iată că nu mi s-a istorisit nici jumătate din mărirea și înțelepciunea ta. Tu întreci faima pe care am auzit-o despre tine. 7Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt pururea înaintea ta și care aud înțelepciunea ta! 8Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care S-a îndurat de tine și te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca împărat pentru Domnul Dumnezeul tău! Pentru că Dumnezeul tău iubește pe Israel și vrea să-l facă să rămână în picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus împărat peste el, ca să faci judecată și dreptate.” 9Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanți de aur, foarte multe mirodenii și pietre scumpe. N-au mai fost mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba. 10Slujitorii lui Hiram și slujitorii lui Solomon care au adus aur din Ofir au adus și lemn mirositor și pietre scumpe. 11Împăratul a făcut cu lemnul mirositor scări pentru Casa Domnului și pentru casa împăratului și harpe și alăute pentru cântăreți. Nu se mai văzuse așa ceva în țara lui Iuda. 12Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decât adusese ea împăratului. Apoi s-a întors și s-a dus în țara ei, ea și slujitorii ei.

Avuția, înțelepciunea și mărimea lui Solomon

13Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur, 14afară de ce lua de la negustorii cei mari și de la cei mici, de la toți împărații Arabiei și de la dregătorii țării, care aduceau aur și argint lui Solomon. 15Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat șase sute de sicli de aur bătut, 16și alte trei sute de scuturi de aur bătut, și pentru fiecare din ele a întrebuințat trei sute de sicli de aur; și împăratul le-a pus în casa pădurii Libanului. 17Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeș și l-a acoperit cu aur curat. 18Scaunul acesta de domnie avea șase trepte și un așternut pentru picioare, de aur, care se ținea de scaunul de domnie; de fiecare parte a scaunului erau rezemători, lângă rezemători erau doi lei 19și, pe cele șase trepte, de o parte și de alta, erau doisprezece lei. Așa ceva nu s-a făcut pentru nicio împărăție. 20Toate paharele împăratului Solomon erau de aur și toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nu era nimic de argint – argintului nu i se dădea niciun preț pe vremea lui Solomon. 21Căci împăratul avea corăbii din Tarsis, care călătoreau cu slujitorii lui Hiram; și la fiecare trei ani veneau corăbiile din Tarsis aducând aur și argint, fildeș, maimuțe și păuni. 22Împăratul Solomon a întrecut pe toți împărații pământului prin bogățiile și înțelepciunea lui. 23Toți împărații pământului căutau să-l vadă pe Solomon ca să audă înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. 24Și fiecare din ei își aducea darul lui, lucruri de argint și lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catâri; așa era în fiecare an. 25Solomon avea patru mii de iesle pentru caii de la carele lui și douăsprezece mii de călăreți, pe care i-a așezat în cetățile unde își ținea carele și la Ierusalim, lângă împărat. 26El stăpânea peste toți împărații, de la râu până la țara filistenilor și până la hotarul Egiptului. 27Împăratul a făcut argintul tot așa de obișnuit la Ierusalim ca pietrele și cedrii tot atât de mulți ca smochinii sălbatici, care cresc pe câmpie. 28Din Egipt și din toate țările se aduceau cai pentru Solomon.

Moartea lui Solomon

29Celelalte fapte ale lui Solomon, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Natan, în prorocia lui Ahia din Silo și în descoperirile prorocului Ieedo despre Ieroboam, fiul lui Nebat? 30Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul. 31Apoi Solomon a adormit cu părinții lui și l-au îngropat în cetatea tatălui său, David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Roboam.

Apocalipsa 5

1Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți. 2Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?” 3Și nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. 4Și am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. 5Și unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.” 6Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. 7El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie. 8Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților. 9Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. 10Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru și ei vor împărăți pe pământ!” 11M-am uitat și, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii și în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și mii de mii. 12Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda!” 13Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” 14Și cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!”

Și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ și s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!