14 August

1 Samuel 5 - 6, Romani 5

1 Samuel 5

Căderea lui Dagon înaintea chivotului

1Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l-au dus din Eben-Ezer la Asdod. 2După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul pește) și l-au așezat lângă Dagon. 3A doua zi, asdodenii, care se sculaseră dis-de-dimineață, au găsit pe Dagon întins cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon și l-au pus înapoi la locul lui. 4Și a doua zi, sculându-se dis-de-dimineață, au găsit pe Dagon întins cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon și cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag și nu-i rămăsese decât trunchiul. 5De aceea, până în ziua de azi, preoții lui Dagon și toți cei ce intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.

Pedeapsa filistenilor

6Mâna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod și i-a pustiit; i-a lovit cu bube la șezut, atât în Asdod, cât și în ținutul lui. 7Când au văzut că așa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.” 8Și au trimis și au adunat la ei pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Și au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel. 9Dar, după ce a fost dus acolo, mâna Domnului a apăsat asupra cetății și a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetății de la mic până la mare și au avut o spuzeală de bube la șezut. 10Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, ecroniții au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi și poporul nostru.” 11Și au trimis și au strâns pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Trimiteți înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi și poporul nostru.” Căci în toată cetatea era o groază de moarte, și mâna lui Dumnezeu apăsa cu putere. 12Oamenii care nu mureau erau loviți cu bube la șezut, și țipetele cetății se înălțau până la cer.

1 Samuel 6

Filistenii trimit chivotul înapoi

1Chivotul Domnului a fost șapte luni în țara filistenilor. 2Și filistenii au chemat pe preoți și pe ghicitori și au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătați-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi la locul lui.” 3Ei au răspuns: „Dacă trimiteți înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteți cu mâna goală, ci aduceți lui Dumnezeu o jertfă pentru vină; atunci vă veți vindeca și veți ști pentru ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.” 4Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?” Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur și cinci șoareci de aur, după numărul domnitorilor filistenilor, căci aceeași urgie a fost peste voi toți și peste domnitorii voștri. 5Faceți niște chipuri după umflăturile voastre și niște chipuri după șoarecii voștri care pustiesc țara și dați slavă Dumnezeului lui Israel: poate că va înceta să-Și apese mâna peste voi, peste dumnezeii voștri și peste țara voastră. 6Pentru ce să vă împietriți inima, cum și-au împietrit inima egiptenii și Faraon? Nu i-a pedepsit El și n-au lăsat ei atunci pe copiii lui Israel să plece? 7Acum, faceți un car nou de tot și luați două vaci tinere, care dau țâță și care n-au tras la jug; înjugați vacile la car și mânați înapoi acasă vițeii lor care se țin după ele. 8Să luați chivotul Domnului și să-l puneți în car; să puneți alături de el, într-o ladă, lucrurile de aur pe care le dați Domnului ca dar pentru vină, apoi să-l trimiteți, și va pleca. 9Să-l urmăriți cu privirea și, dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Șemeș, Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom ști că nu mâna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.” 10Oamenii au făcut așa. Au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car și le-au închis vițeii acasă. 11Au pus în car chivotul Domnului și lada cu șoarecii de aur și chipurile umflăturilor lor. 12Vacile au apucat drept pe drumul spre Bet-Șemeș; au ținut mereu același drum, mugind, și nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la hotarul Bet-Șemeșului.

Chivotul la Bet-Șemeș

13Locuitorii din Bet-Șemeș secerau grânele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul și s-au bucurat când l-au văzut. 14Carul a ajuns în câmpul lui Iosua din Bet-Șemeș și s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, și vacile le-au adus ca ardere-de-tot Domnului. 15Leviții au coborât chivotul Domnului și lada de lângă el, în care se aflau lucrurile de aur, și le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Șemeș au adus Domnului în ziua aceea arderi-de-tot și jertfe. 16Cei cinci domnitori ai filistenilor, după ce au văzut lucrul acesta, s-au întors la Ecron în aceeași zi. 17Iată umflăturile de aur pe care le-au dat Domnului filistenii ca dar pentru vină: una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron. 18Erau și niște șoareci de aur, după numărul tuturor cetăților filistenilor, care erau ale celor cinci căpetenii, atât cetăți întărite, cât și cetăți fără ziduri. Lucrul acesta îl adeverește piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului și care este și astăzi în câmpul lui Iosua din Bet-Șemeș. 19Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Șemeș când s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) șaptezeci de oameni din popor. Și poporul a plâns, pentru că Domnul îl lovise cu o mare urgie. 20Oamenii din Bet-Șemeș au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi?” 21Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului; coborâți-vă și suiți-l la voi.”

Romani 5

Roadele acestui fapt

1Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. 2Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare, 4răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. 5Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. 6Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți. 7Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. 8Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. 9Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. 10Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. 11Și nu numai atât, dar ne și bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Păcatul și harul

12De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit… 13(Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege. 14Totuși moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. 15Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor mulți. 16Și darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greșeli a adus o hotărâre de iertare. 17Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii vor domni în viață prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos!) 18…Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe toți oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viața. 19Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți. 20Ba încă și Legea a venit pentru ca să se înmulțească greșeala, dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult, 21pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.