13 Iulie

Iosua 20 - 21, Fapte 1

IOSUA 20

Cele șase cetăți de scăpare

1Domnul a vorbit lui Iosua și a zis: 2„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Hotărâți-vă, cum v-am poruncit prin Moise, cetăți de scăpare, 3unde să poată fugi ucigașul care va omorî pe cineva fără voie, fără să aibă vreun gând să-l omoare; ele să vă fie un loc de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui. 4Ucigașul să fugă într-una din aceste cetăți, să se oprească la intrarea porții cetății și să spună întâmplarea lui bătrânilor cetății aceleia; ei să-l primească la ei în cetate și să-i dea o locuință, ca să locuiască împreună cu ei. 5Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu dea pe ucigaș în mâinile lui, căci fără să vrea a omorât pe aproapele lui și fără să-i fi fost vrăjmaș mai înainte. 6El să rămână în cetatea aceasta până se va înfățișa înaintea adunării ca să fie judecat, până la moartea marelui preot care va fi atunci în slujbă. Atunci, ucigașul să se întoarcă și să intre iarăși în cetatea și în casa lui, în cetatea de unde fugise.’” 7Ei au pus deoparte Chedeșul în Galileea, în muntele lui Neftali, Sihemul în muntele lui Efraim și Chiriat-Arba, sau Hebronul, în muntele lui Iuda. 8Și de cealaltă parte a Iordanului, la răsăritul Ierihonului, a ales Bețerul, în pustie, în câmpie, în seminția lui Ruben, Ramotul în Galaad, în seminția lui Gad, și Golanul în Basan, în seminția lui Manase. 9Acestea au fost cetățile hotărâte pentru toți copiii lui Israel și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor, pentru ca cel ce va ucide pe cineva fără voie să poată fugi în ele și să nu moară ucis de mâna răzbunătorului sângelui înainte de a se înfățișa înaintea adunării.

IOSUA 21

Cetățile leviților

1Căpeteniile de familie ale leviților s-au apropiat de preotul Eleazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de căpeteniile de familie ale semințiilor copiilor lui Israel. 2Le-au vorbit la Silo, în țara Canaanului, și au zis: „Domnul a poruncit prin Moise ca să ni se dea cetăți de locuit, cu împrejurimile lor pentru vitele noastre.” 3Copiii lui Israel au dat atunci leviților, din moștenirea lor, cetățile următoare și împrejurimile lor, după porunca Domnului. 4Au tras la sorți pentru familiile chehatiților; și leviții, fiii preotului Aaron, au avut prin sorți treisprezece cetăți din seminția lui Iuda, din seminția lui Simeon și din seminția lui Beniamin; 5ceilalți fii ai lui Chehat au avut prin sorți zece cetăți ale familiilor din seminția lui Efraim, din seminția lui Dan și din jumătate din seminția lui Manase. 6Fiii lui Gherșon au avut prin sorți treisprezece cetăți ale familiilor din seminția lui Isahar, din seminția lui Așer, din seminția lui Neftali și din jumătate din seminția lui Manase în Basan. 7Fiii lui Merari, după familiile lor, au avut douăsprezece cetăți din seminția lui Ruben, din seminția lui Gad și din seminția lui Zabulon. 8Copiii lui Israel au dat leviților, prin sorți, aceste cetăți și împrejurimile lor, cum poruncise lui Moise Domnul. 9Au dat din seminția fiilor lui Iuda și din seminția fiilor lui Simeon următoarele cetăți numite pe nume 10și care au fost ale fiilor lui Aaron, dintre familiile chehatiților, și ale fiilor lui Levi, căci ei au ieșit cei dintâi la sorți. 11Le-au dat Chiriat-Arba, sau Hebronul, în muntele lui Iuda și locul dimprejur: Arba era tatăl lui Anac. 12Câmpia cetății și satele ei au fost date în stăpânire lui Caleb, fiul lui Iefune. 13Au dat deci fiilor preotului Aaron cetatea de scăpare pentru ucigași, Hebronul și împrejurimile lui, Libna și împrejurimile ei, 14Iatirul și împrejurimile lui, Eștemoa și împrejurimile ei, 15Holonul și împrejurimile lui, Debirul și împrejurimile lui, 16Ainul și împrejurimile lui, Iuta și împrejurimile ei și Bet-Șemeșul și împrejurimile lui: nouă cetăți din aceste două seminții, 17și din seminția lui Beniamin: Gabaonul și împrejurimile lui, Gheba și împrejurimile ei, 18Anatotul și împrejurimile lui și Almonul și împrejurimile lui: patru cetăți. 19Toate cetățile preoților, fiii lui Aaron, au fost treisprezece cetăți și împrejurimile lor. 20Leviții din familiile celorlalți fii ai lui Chehat au avut prin sorți cetăți din seminția lui Efraim. 21Le-au dat cetatea de scăpare pentru ucigași, Sihemul și împrejurimile lui, în muntele lui Efraim, Ghezerul și împrejurimile lui, 22Chibțaimul și împrejurimile lui și Bet-Horonul și împrejurimile lui, patru cetăți; 23din seminția lui Dan: Elteche și împrejurimile ei, Ghibetonul și împrejurimile lui, 24Aialonul și împrejurimile lui și Gat-Rimonul și împrejurimile lui, patru cetăți, 25și din jumătate din seminția lui Manase: Taanacul și împrejurimile lui și Gat-Rimonul și împrejurimile lui, două cetăți. 26Toate cetățile erau zece și împrejurimile lor, pentru familiile celorlalți fii ai lui Chehat. 27Au dat fiilor lui Gherșon dintre familiile leviților: din cealaltă jumătate a seminției lui Manase, cetatea de scăpare pentru ucigași Golan, din Basan, și împrejurimile ei, și Beeștra și împrejurimile ei, două cetăți; 28din seminția lui Isahar: Chișionul și împrejurimile lui, Dabratul și împrejurimile lui, 29Iarmutul și împrejurimile lui și En-Ganimul și împrejurimile lui, patru cetăți; 30din seminția lui Așer: Mișealul și împrejurimile lui, Abdonul și împrejurimile lui, 31Helcatul și împrejurimile lui și Rehobul și împrejurimile lui, patru cetăți; 32și din seminția lui Neftali: cetatea de scăpare pentru ucigași Chedeș, din Galileea, și împrejurimile ei, Hamot-Dorul și împrejurimile lui, și Cartanul și împrejurimile lui, trei cetăți. 33Toate cetățile gherșoniților, după familiile lor, erau treisprezece cetăți și împrejurimile lor. 34Celorlalți leviți, care făceau parte din familiile fiilor lui Merari, le-au dat: din seminția lui Zabulon: Iocneamul și împrejurimile lui, Carta și împrejurimile ei, 35Dimna și împrejurimile ei și Nahalalul și împrejurimile lui, patru cetăți; 36din seminția lui Ruben: Bețerul și împrejurimile lui, Iahța și împrejurimile ei, 37Chedemotul și împrejurimile lui și Mefaatul și împrejurimile lui, patru cetăți 38și din seminția lui Gad: cetatea de scăpare pentru ucigași Ramot, din Galaad, și împrejurimile lui, Mahanaimul și împrejurimile lui, 39Hesbonul și împrejurimile lui și Iaezerul și împrejurimile lui, de toate patru cetăți. 40Toate cetățile care au căzut la sorți fiilor lui Merari, după familiile lor, alcătuind celelalte familii ale leviților, erau douăsprezece cetăți. 41Toate cetățile leviților din mijlocul moșiilor copiilor lui Israel erau patruzeci și opt de cetăți și împrejurimile lor. 42Fiecare din aceste cetăți își avea împrejurimile ei de jur împrejur; așa erau toate cetățile acestea.

Făgăduința împlinită

43Astfel, Domnul a dat lui Israel toată țara pe care jurase că o va da părinților lor; ei au luat-o în stăpânire și s-au așezat în ea. 44Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur, cum jurase părinților lor; niciunul din vrăjmașii lor nu putuse să le stea împotrivă, și Domnul i-a dat pe toți în mâinile lor. 45Din toate vorbele bune pe care le spusese casei lui Israel Domnul, niciuna n-a rămas neîmplinită: toate s-au împlinit.

FAPTELE APOSTOLILOR 1

Înălțarea lui Isus

1Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă și să învețe pe oameni, 2de la început până în ziua în care S-a înălțat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. 3După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. 4Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine. 5Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” 6Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?” 7El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. 8Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” 9După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. 10Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb 11și au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.”

Întoarcerea apostolilor

12Atunci, ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. 13Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov. 14Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.

Alegerea lui Matia

15În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților – numărul celor adunați laolaltă era de aproape o sută douăzeci – și a zis: 16„Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. 17El era din numărul nostru și era părtaș al aceleiași slujbe. 18Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. 19Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: ‘Acheldama’, adică: ‘Ogorul sângelui’. 20În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: ‘Locuința lui să rămână pustie și nimeni să nu locuiască în ea!’ și ‘Slujba lui s-o ia altul!’ 21Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, 22cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălțat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoțească drept martor al învierii Lui.” 23Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia. 24Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales, 25ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.” 26Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.