Iov 7 , Romani 13

Iov 7

1Oare nu muncește omul din greu pe pământ?

Oare nu sunt zilele lui ca ale unui zilier?

2Ca un sclav care tânjește după umbră,

sau ca un zilier care își așteaptă plata,

3așa am moștenit și eu luni de deșertăciune

și mi s-au dat nopți de necaz.

4Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?».

Dar noaptea e așa de lungă și sunt sătul de frământări până în zori.

5Carnea îmi este acoperită de viermi și de coji pământii;

pielea îmi crapă și supurează.

6Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului

și se sfârșesc fără speranță.

7Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mi-e doar o suflare!

Ochii mei nu vor mai vedea binele.

8Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea;

ochii Tăi vor fi asupra mea, dar eu nu voi mai fi.

9Ca norul care se risipește și trece,

tot așa cel ce coboară în Locuința Morților nu se va mai ridica.

10Nu se va mai întoarce la casa lui

și nu-și va mai cunoaște locul.

11De aceea eu nu voi tăcea,

ci, în necazul duhului meu, voi vorbi,

în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

12Sunt eu Marea sau un monstru al mării,

de ai pus o strajă în jurul meu?

13Când zic: «Patul meu mă va mângâia

și așternutul îmi va alina plângerea!»,

14atunci Tu mă înspăimânți cu vise

și mă îngrozești cu vedenii.

15Așa că aș alege mai bine sugrumarea,

mai bine moartea, decât aceste oase.

16 Le disprețuiesc…! Nu voi trăi în veci!

Lasă-mă, căci doar o suflare îmi sunt zilele!

17Ce este omul, ca să-l apreciezi

și să-ți îndrepți inima spre el,

18să-l cercetezi în fiecare dimineață

și să-l încerci în orice clipă?

19Nu vei înceta oare să te mai uiți la mine

și să mă lași astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?

20Dacă am păcătuit, ce Ți-am făcut Ție,

Veghetor al oamenilor?

De ce m-ai luat drept țintă?

Am devenit o povară pentru Tine?

21De ce nu-mi ierți fărădelegea

și nu-mi dai la o parte nelegiuirea?

Căci acum mă voi culca în țărână,

mă vei căuta, dar nu voi mai fi“.

Romani 13

Supunere față de autoritățile civile

1Orice om să fie supus celor mai înalte autorități. Căci nu există autoritate, decât prin Dumnezeu, iar cele care există au fost instituite de Dumnezeu. 2Prin urmare, oricine se împotrivește autorității se împotrivește îndrumării lui Dumnezeu, iar cei care se împotrivesc își vor primi condamnarea. 3Căci conducătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei deci să nu-ți fie frică de autoritate? Fă ce este bine și vei avea laudă din partea ei. 4Căci ea este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Însă, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia! Ea este slujitorul lui Dumnezeu, care pedepsește cu scopul de a aduce mânia Lui peste cel ce face rău. 5De aceea este nevoie să fii supus nu doar din cauza mâniei, ci și din cauza conștiinței.

6Din același motiv, să plătiți și taxele, pentru că autoritățile sunt slujitori ai lui Dumnezeu, care se ocupă tot timpul cu aceasta. 7Dați tuturor ceea ce le datorați: taxe – cui datorați taxe, impozite – cui datorați impozite, teamă – cui datorați teamă, onoare – cui datorați onoare.

Dragostea față de semen

8Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, pentru că acela care-și iubește semenul a împlinit Legea. 9Căci „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu poftești“ și orice altă poruncă, sunt cuprinse în cuvântul acesta: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“. 10Dragostea nu-i face rău semenului; deci dragostea este împlinirea Legii.

Ziua Domnului este aproape

11 Să faceți lucrul acesta, căci știți vremea în care ne aflăm: este deja ora să vă treziți din somn, căci mântuirea noastră este mai aproape acum decât atunci când am devenit credincioși. 12Noaptea aproape a trecut, iar ziua se apropie. Să ne dezbrăcăm, deci, de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții, nu în desfrânare și în depravare, nu în ceartă și în invidie. 14Dimpotrivă, îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Cristos și nu vă preocupați de cum să împliniți poftele firii voastre pământești.