11 August

1 Samuel 2, Romani 2

1 Samuel 2

Cântarea Anei

1Ana s-a rugat și a zis:

„Mi se bucură inima în Domnul,

Puterea mea a fost înălțată de Domnul;

Mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmașilor mei,

Căci mă bucur de ajutorul Tău.

2Nimeni nu este sfânt ca Domnul;

Nu este alt Dumnezeu decât Tine;

Nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru.

3Nu mai vorbiți cu atâta îngâmfare,

Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie,

Căci Domnul este un Dumnezeu care știe totul,

Și toate faptele sunt cântărite de El.

4Arcul celor puternici s-a sfărâmat,

Și cei slabi sunt încinși cu putere.

5Cei ce erau sătui se închiriază pentru pâine,

Și cei ce erau flămânzi se odihnesc;

Chiar cea stearpă naște de șapte ori,

Și cea care avea mulți copii stă lâncezită.

6Domnul omoară și înviază,

El coboară în Locuința morților și El scoate de acolo.

7Domnul sărăcește și El îmbogățește,

El smerește și El înalță,

8El ridică din pulbere pe cel sărac,

Ridică din gunoi pe cel lipsit,

Ca să-i pună să șadă alături cu cei mari.

Și le dă de moștenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă,

Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului

Și pe ei a așezat El lumea.

9El va păzi pașii preaiubiților Lui,

Dar cei răi vor fi nimiciți în întuneric,

Căci omul nu va birui prin putere.

10Vrăjmașii Domnului vor tremura,

Din înălțimea cerului, El Își va arunca tunetul asupra lor;

Domnul va judeca marginile pământului.

El va da Împăratului Său putere

Și El va înălța tăria Unsului Lui.”

11Elcana s-a dus acasă, la Rama, și copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli.

Răutatea fiilor lui Eli

12Fiii lui Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domnul. 13Și iată care era felul de purtare al acestor preoți față de popor. Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea. Ținând în mână o furculiță cu trei coarne, 14o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, și tot ce apuca cu furculița lua preotul pentru el. Așa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. 15Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului și zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă.” 16Și dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ți va plăcea”, sluga răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu sila.” 17Tinerii aceștia se făceau vinovați înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului.

Samuel, în slujba Domnului

18Samuel făcea slujba înaintea Domnului și copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in. 19Mama sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică și i-o aducea când se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an. 20Eli a binecuvântat pe Elcana și pe nevastă-sa și a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!” Și s-au întors acasă. 21Când a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată și a născut trei fii și două fiice. Și tânărul Samuel creștea înaintea Domnului.

Eli își mustră copiii

22Eli era foarte bătrân și a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat și că se culcau cu femeile care slujeau afară, la ușa cortului întâlnirii. 23El le-a zis: „Pentru ce faceți astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. 24Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi nu este bine; voi faceți pe poporul Domnului să păcătuiască. 25Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu, dar dacă păcătuiește împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuși ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare. 26Tânărul Samuel creștea mereu și era plăcut Domnului și oamenilor.

Vestirea pedepsei împotriva casei lui Eli

27Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Nu M-am descoperit Eu casei tatălui tău când erau în Egipt, în casa lui Faraon? 28Eu l-am ales dintre toate semințiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoție, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia și să poarte efodul înaintea Mea și am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc și aduse de copiii lui Israel. 29Pentru ce călcați voi în picioare jertfele Mele și darurile Mele, care am poruncit să se facă în Locașul Meu? Și cum se face că tu cinstești pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, ca să vă îngrășați din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?’ 30De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Spusesem că și casa ta și casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea. Și acum’, zice Domnul, ‘departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți. 31Iată că vine vremea când voi tăia brațul tău și brațul casei tatălui tău, așa încât nu va mai fi niciun bătrân în casa ta. 32Vei vedea un potrivnic al tău în locașul Meu, în timp ce Israel va fi copleșit de bunătăți de Domnul și nu va mai fi niciodată niciun bătrân în casa ta. 33Voi lăsa să rămână la altarul Meu numai unul dintr-ai tăi, ca să ți se topească ochii de durere și să ți se întristeze sufletul, dar toți ceilalți din casa ta vor muri în floarea vârstei. 34Și iată semnul celor ce se vor întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni și Fineas: amândoi vor muri într-o zi. 35Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare și va umbla totdeauna înaintea Unsului Meu. 36Și oricine va mai rămâne din casa ta va veni să se arunce cu fața la pământ înaintea lui pentru un ban de argint și pentru o bucată de pâine și va zice: «Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoției, ca să am o bucată de pâine să mănânc.»’”

Romani 2

Nepocăința iudeilor

1Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri. 2Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. 3Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? 5Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7Și anume va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea, 8și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire. 9Necaz și strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 10Slavă, cinste și pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 11Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului. 12Toți cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, și toți cei ce au păcătuit având lege vor fi judecați după lege. 13Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiți neprihăniți. 14Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege, 15și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele. 16Și faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Iudeii nu se pot dezvinovăți

17Tu, care te numești iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, 18care cunoști voia Lui, care știi să faci deosebire între lucruri, pentru că ești învățat de Lege; 19tu, care te măgulești că ești călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, 20povățuitorul celor fără minte, învățătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoștinței depline și al adevărului; 21tu deci, care înveți pe alții, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi? 22Tu, care zici: „Să nu preacurvești”, preacurvești? Tu, căruia ți-e scârbă de idoli, le jefuiești templele? 23Tu, care te fălești cu Legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? 24„Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este scris.

Adevărata tăiere împrejur

25Tăierea împrejur, negreșit, este de folos, dacă împlinești Legea, dar, dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. 26Dacă deci cel netăiat împrejur păzește poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? 27Cel netăiat împrejur din naștere, care împlinește Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii și tăierea împrejur? 28Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. 29Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.