Iov 6 , Romani 12

Iov 6

Răspunsul lui Iov

1Iov a zis:

2„O, dacă mi s-ar putea cântări durerea

și dacă mi-ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!

3Ar fi mai grele decât nisipul mării;

de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.

4Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,

iar duhul meu le bea otrava.

Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.

5Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă

sau mugește boul când are nutreț?

6Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?

Are vreun gust albușul de ou?

7Refuz să mă ating de așa ceva;

ele sunt ca o mâncare stricată.

8Cine îmi va îndeplini cererea?

O, de mi-ar împlini Dumnezeu speranța!

9De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,

să-Și întindă mâna și să mă nimicească!

10Atunci mi-ar rămâne totuși o mângâiere

și m-aș bucura, în durerea care nu se mai termină,

că n-am încălcat cuvintele Celui Sfânt.

11Ce putere mai am ca să mai aștept?

Care mi-e sfârșitul ca să mai am răbdare?

12Am eu puterea pietrei?

Este oare de bronz carnea mea?

13N-am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine

și n-a fost alungată orice înțelepciune de la mine?

14Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său,

părăsește teama de Cel Atotputernic.

15Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,

ca torentul pârâurilor care se revarsă,

16care sunt tulburi din cauza gheții

în care stă ascunsă zăpada.

17Când se-ncălzește vremea, pârâurile seacă

și când este cald, ele dispar din locul lor.

18Caravanele se întorc din drumul lor;

înaintează în pustietate și pier.

19Caravanele din Tema se uită cu atenție;

călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.

20Sunt rușinați însă pentru că s-au încrezut în ele;

ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.

21Ca ele sunteți și voi pentru mine:

îmi vedeți spaima și vă temeți.

22Am zis eu vreodată: «Faceți-mi un dar!»

sau: «Dați-mi o răsplată din averea voastră!»

23sau: «Scăpați-mă din mâna vreunui dușman!»

sau: «Răscumpărați-mă din mâna vreunui om groaznic!»?

24Învățați-mă și voi tăcea,

arătați-mi unde am greșit.

25Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!

Dar ce dovedește mustrarea voastră?

26Vreți să mă mustrați pentru cuvintele mele

și să luați drept vânt cuvintele celui disperat?

27Voi îl faceți pe orfan să cadă

și vă vindeți chiar și prietenul!

28Dar acum uitați-vă la mine, vă rog!

Oare vă voi minți în față?

29Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți!

Întoarceți-vă, este vorba despre dreptatea mea!

30Este vreo nedreptate pe limba mea?

Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?

Romani 12

Vieți consacrate lui Dumnezeu

1Prin urmare, vă îndemn, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta este slujba voastră spirituală! 2Nu vă conformați acestui veac, ci lăsați-vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.

Slujirea cu smerenie în trupul lui Cristos

3Căci prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă o gândire cumpătată, potrivit cu măsura credinței pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. 4Pentru că, așa cum trupul are mai multe părți, iar părțile trupului n-au toate aceeași funcție, 5tot așa și noi, cei mulți, suntem un singur trup în Cristos, și fiecare în parte se află în trup spre folosul celorlalți. 6Astfel, avem diferite daruri, după harul care ne-a fost dat: dacă cineva are darul profeției, să-l folosească potrivit cu mărimea credinței sale; 7dacă are darul slujirii, să-l folosească în slujire; dacă are darul învățării, să-l folosească pentru a-i învăța pe alții; 8dacă are darul încurajării, să-l folosească pentru încurajarea altora; cel ce dăruiește, să dăruiască cu generozitate; cel ce conduce, să conducă cu devotament; cel ce are milă de alții, să facă lucrul acesta cu bucurie.

Principii pentru viața creștină

9Dragostea să fie fără ipocrizie. Să vă fie scârbă de rău! Să vă lipiți de bine! 10Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În ce privește cinstea, dați-vă întâietate unii altora! 11În ce privește devotamentul, să nu fiți leneși! Fiți plini de zel în duh! Slujiți Domnului! 12Bucurați-vă în speranță! Răbdați în necaz! Perseverați în rugăciune! 13Luați parte la împlinirea nevoilor sfinților! Fiți ospitalieri!

14Binecuvântați-i pe cei ce vă persecută! Binecuvântați, nu blestemați! 15Bucurați-vă cu cei ce se bucură! Plângeți cu cei ce plâng! 16Să gândiți frumos unii despre alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci acomodați-vă cu cele smerite. Nu vă considerați singuri înțelepți. 17Nu răsplătiți nimănui cu rău pentru rău. Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. 18Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. 19Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!“, zice Domnul. 20Dimpotrivă,

„dacă dușmanul tău este flămând,

dă-i să mănânce,

iar dacă este însetat,

dă-i să bea.

Căci, făcând așa,

vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui“.

21Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine.