Iov 4 , Romani 10

Iov 4

Primul discurs al lui Elifaz

1Atunci Elifaz, temanitul, a răspuns și a zis:

2„Dacă ar îndrăzni cineva să-ți vorbească, te vei supăra?

Dar cine ar putea să tacă?

3Iată că tu i-ai învățat pe mulți

și ai întărit mâinile slăbite.

4Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau

și au întărit genunchii care se îndoiau.

5Dar acum necazul a venit asupra ta

și ești supărat;

te atinge și ești îngrozit.

6Nu este oare teama de Dumnezeu încrederea ta,

iar curăția căilor tale speranța ta?

7Te rog, adu-ți aminte! A pierit vreodată un om nevinovat?

Sau unde au fost nimiciți cei drepți?

8După cum am văzut eu, cei care ară nelegiuirea

și seamănă necazul, le culeg roadele.

9Suflarea lui Dumnezeu îi nimicește,

iar izbucnirea mâniei Sale îi distruge.

10Urletul leului, glasul leului fioros

și colții leilor tineri sunt zdrobiți.

11Leul cel puternic piere din lipsă de pradă,

iar puii leoaicei sunt risipiți.

12Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns,

urechea mea a auzit o șoaptă.

13În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor avute noaptea,

când oamenii sunt cuprinși de un somn adânc,

14m-au cuprins groaza și tremurul;

groaza a făcut să-mi tremure toate oasele.

15Un duh a trecut prin fața mea;

atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

16S-a oprit, dar nu i-am putut desluși chipul;

înfățișarea cuiva era înaintea ochilor mei.

Și am auzit un glas care șoptea:

17«Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

Poate el să fie curat înaintea Creatorului său?

18Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi

și găsește greșeli chiar și la îngerii Săi,

19cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut,

ale căror temelii sunt în țărână

și care sunt striviți mai ușor decât o molie.

20De dimineață până seara sunt zdrobiți;

pier și sunt dați uitării pentru totdeauna.

21Nu le este smulsă oare funia cortului lor?

Ei mor, însă fără să fi dobândit înțelepciune».

Romani 10

1Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere. 3Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să-și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu. 4Căci Cristos este împlinirea Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.

Mântuirea este pentru toți cei care cred

5Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care împlinește poruncile va trăi prin ele“. 6Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în Cer?»“ – adică pentru a-L coborî pe Cristos – 7„sau: «Cine va coborî în Adânc?»“ – adică pentru a-L ridica pe Cristos dintre cei morți. 8Și atunci, ce spune ea?

„Cuvântul este aproape de tine;

este în gura ta și în inima ta“.

Acesta este cuvântul credinței, pe care-l predicăm. 9Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10Căci omul crede cu inima, ca să primească dreptatea, și mărturisește cu gura, ca să primească mântuirea. 11Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine“. 12Căci nu se face nicio diferență între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce-L cheamă. 13Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“.

14Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n-au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n-au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva? 15Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“.

16Însă nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“. 17Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos. 18Însă eu întreb: n-au auzit ei? Ba da!

„Glasul lor a străbătut întreg pământul,

și cuvintele lor au ajuns

până la marginile lumii“.

19Însă eu întreb: oare n-a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune:

„Eu vă voi provoca la gelozie

prin cei ce nu sunt o națiune;

vă voi mânia printr-o națiune fără pricepere“.

20Iar Isaia îndrăznește și spune:

„M-am lăsat găsit de cei ce nu Mă căutau.

M-am făcut cunoscut

celor ce nu întrebau de Mine“.

21Însă, despre Israel, spune:

„Toată ziua Mi-am întins mâinile

către un popor neascultător și împotrivitor“