Isus intră în criză de timp, am putea spune.
Lucrurile se precipită tot mai mult.
Tensiunea crește în Ierusalim.
Mulțimea era condusă de un sentiment că poate acesta aste momentul în care să scape de opresiunea romană, poate momentul unei înnoiri, poate momentul în care cineva era de partea lor (Cineva era de partea lor, dar nu așa cum se așteptau ei). Isus, Cel venit din cer, acolo unde nu este timp, acum trebuie să se încadreze în timp. Isus trebuie să alinieze cerințele Vechiului Testament, adică cerințele Tatălui, cu momentul prezent pentru care venise pe Pământ. Supărase deja destui farisei care „fierbeau” în ei. Abia așteptau momentul să-I plătească înapoi pentru toate „jignirile” primite. Probabil discutau între ei despre pretenția lui Isus că El era Alesul lui Dumnezeu. Probabil erau și speriați, pentru că nimeni până atunci nu mai pretinsese acest lucru cu atâta convingere ca El, iar fierberea lor s-a transformat într-o presiune de a lua măsuri și o stare generală de tensiune.
De fapt, Isus a fost tot timpul la timp. El a creat timpul, iar acum era în el și nu putea fi biruit de timp. El a pregătit un salvator care să scoată poporul Său din Egipt, pentru ca la timpul Lui eliberarea să aibă loc. Timpul lui Dumnezeu este de fapt un plan, iar planului Lui are pași, momente și acțiuni. Pentru noi toate acestea se traduc în timp, pentru El sunt doar părți ale planului. Noi avem timp, El are un plan. Folosește-ți timpul să descoperi planul Lui.
Suntem tot timpul într-o alergare după lucruri care nu le vom obține decât atunci când vom avea nevoie de ele, dacă într-adevăr vom avea nevoie de ele, până atunci nu. Ce-ar fi să ne oprim din această alergare după… timp și mai degrabă să ne dorim să înțelegem planul Lui.
Pentru că într-o zi, cu adevărat acest timp se va termina și ceea ce va rămâne va fi planului Lui – pe care-l vom fi descoperit… sau nu! De aceea am primit, acum și aici… timp!
