Am auzit săptămâna aceasta o poveste (reală) din timpul antrenamentelor studenților din cadrul Academiei armatei americane care se desfășoară pe insula San Clemente situată pe coasta San Diego-ului unde apele din jurul insulei este locul de înmulțire al rechinilor albi. Pentru a trece examenul, studenții trebuiau să efectueze probe lungi de înot prin apă, una dintre probe desfășurându-se în timpul nopții. Înainte de probă, instructorul (cu bucurie) îi informează pe studenți despre varietatea de specii de rechini care locuiesc în apele insulei San Clemente. Cu toate acestea, instructorul îi asigură pe studenți că nu a fost nici un student mâncat de rechini, cel puțin din câte își aducea el aminte. Pe lângă acestea, studenții erau învățați că dacă, la un moment dat, vreun rechin începea să-i înconjoare, ei trebuiau să stea pe poziție, să nu înoate mai departe, să nu acționeze cuprinși de frică și dacă totuși rechinul era prea flămând și începea să se îndrepte spre ei, studenți trebuiau să-și adune toate puterile și să-l lovească pe rechin peste bot, iar acesta pleca de la ei.
Auzind această poveste, mă gândesc că se aplică foarte bine pentru vremurile în care trăim, acum când toată lumea este cuprinsă de panică și isterie datorită începutului de școală. Cred că am stat destulă vreme pe țărm de frica „rechinilor” și a venit acum vremea să ne ridicăm din această stare. Este vremea să ne ridicăm deasupra culturii fricii și a isteriei în care trăim, care oricum sunt alimentate de faptul că oamenii se iau unii după alții în a vedea numai scenarii sumbre și apocaliptice. A venit vremea în care creștinii să trăiască la nivelul credinței pe care au mărturisit-o în apa botezului. A venit vremea în care să biruim frica și să nu ne lăsăm biruiți de ea. A venit vremea să nu ne temem, căci El este cu noi, să nu ne îngrijorăm, căci El este Dumnezeul nostru (Isaia 41:10). A venit vremea ca atunci când ne cuprinde frica să ne încredem în Domnul (Psalmul 56:3). A venit vreme să credem în izbăvirea Domnului, El ne cheamă pe nume, suntem ai Lui (Isaia 43:1).
De aceea, dragi părinți și bunici, copii, elevi și studenți, profesori, educatori și învățători, ascultați azi Cuvântul Domnului care răsună peste veacuri și se împlinește în viața celor care se încred în El: „Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ‘Întărește-te și îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9) și nu uita cuvintele psalmistului: „Domnul este lumina și mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele. De cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1).
Da, sunt destui „rechini” în lumea noastră, de toate „speciile”, una în particular despre care se vorbește azi mult prea mult, dar nu uita Cine este de partea ta atâta vreme cât tu ești de partea Lui.
Da, studenții Academiei americane intrau în apele pline de rechini și își încheiau proba examenului cu succes, toate pentru o recunoaștere care pălește în comparație cu răsplata ce-o primesc cei ce se încred în Domnul și nu se lasă biruiți de frică.
