Poate ați văzut la un moment dat acele menghine uriașe care presează până la punctul de inflexiune al diferitelor obiecte, cu scopul de a descoperi știința din spatele lucrurilor. Acuma, așa din afară este un exercițiu distractiv în care afli știința lucrurilor, dar când e vorba de o altfel de menghină (circumstanțe, situații, vești etc) care la fel pun presiune pe psihicul omului, lucrurile cu siguranță nu mai sunt distractive. Dacă în cazul științei lucrurilor vrem să descoperim punctul de inflexiune, în cazul omului nu vrem să ajungem până în acel punct – pentru că o dată ajunși acolo, greu se mai „repară” lucrurile. Ca idee, eu cred și am văzut că Domnul ne-a construit cu mai multă rezistență decât credem noi că suntem capabili, pe de-o parte, iar pe de altă parte cred că în momentele când spunem că suntem gata să cedăm, primim puteri înnoite de la Domnul, ceea ce ne face să mergem mai departe decât credem noi că suntem în stare.
Dar există ceva ce putem face, ceva ce ne va face tare atunci (sau putem spune – acum) când menghina apasă. Este un mic detaliu pe care-l găsim în cartea Psalmilor și cartea Habacuc. Căutați și veți descoperi un cuvânt, între paranteze, pe care probabil nici nu l-ați mai observat de multă vreme. L-ați găsit? Cuvântul Oprire. Unii ar zice: da, ce înseamnă asta? 🙂
Am citit la un moment dat că multor oameni li se întâmplă destul de des ca în timp ce citesc să ațipească. Parte din explicație era că atunci când citești creierul se poate relaxa așa de mult încât să ajungă chiar și să dea comanda de somn. Sigur că, nu acesta este scopul cititului, dar mă tem că lipsa lui se vede și în faptul că suntem mereu pe fugă și agitați. Un mod în care putem să ne oprim este acesta: citește. Da, citește Biblia (și meditează asupra ei – citește-o cu așteptarea unei revelații de la Duhul Sfânt). Apoi, oprește-te ca să citești cărți, nu ziare, nu știri sau pamflete. Citește cărți și numai dacă pentru a-ți relaxa mintea, chiar și până la ațipire. 🙂
Iar o altă parte a opririi este să ne uităm la poze trecute cu scopul de a ne aduce aminte de binecuvântările lui Dumnezeu. Nu te uita la faptul că pruncii ți-s mari și tu nu mai ai vârsta de atunci, ci mulțumește lui Dumnezeu pentru că El te-a purtat în vremuri despre care ai crezut că te vor depăși.
Oprește-te ca să-I mulțumești. În tăvălugul de vești proaste și tensiuni de tot felul începe-ți ziua cu mulțumire și încheie-o cu laudă. Oprește-te… ca să știi că El este Dumnezeu!
