Starea de a auzi cu urechile dar a nu înțelege sau de a privi cu ochii, dar a nu vedea este o stare groaznică în care să te afli (Isaia 6:9). Stăteam într-una din zilele trecute cu ochii închiși, dar învăluiți în razele unui soare atât de puternic încât îmi dădea impresia că văd chiar dacă ochii îmi erau închiși. Mi-am dat seama atunci că această stare se aseamănă cu starea de care vorbește Isaia și mai târziu chiar Isus. Să privești fără să poți vedea e ca și cum ai avea o lumină foarte puternică în fața ochilor încât îți dă impresia că poți privi, dar de fapt nu vezi nimic.
Desigur că Isaia vorbește despre starea spirituală a omului. Pentru că la fel cum nici fizic nu este de dorit o astfel de stare, cu atât mai mult nici spiritual. Starea de a privi și a nu vedea sau de a auzi fără să înțelegi este o stare spirituală a omului despărțit de Dumnezeu.
Suntem într-o perioadă de post și unul din lucrurile la care mă gândeam este exact acesta: o perioadă de renunțare la lucrurile obișnuite pentru a înțelege mai bine lucrările lui Dumnezeu! La asta suntem chemați! O perioadă în care să-i cerem Domnului să ne deschidă ochii, ca să privim și să vedem prin credință ceea ce El vrea cu noi și de la noi. O perioadă în care să auzim cu urechile și să înțelegem adâncimea și bogăția Cuvintelor Lui.
Ar fi mult prea puțin să ne mulțumim cu lucruri mărunte când Domnul ne așteaptă să creștem în umblarea noastră cu El. El așteaptă să ne reveleze lucrurile profunde ale Cuvântului Său, dar nu poate să facă asta cu noi până nu ne arătăm dorința de a cunoaște ceea ce El are să ne reveleze și până nu suntem gata să ne dezlipim de lucruri trecătoare și temporare a acestui veac.
Știm foarte bine că ceea ce Domnul ne dă este bun și desăvârșit, ce ne oprește din a ne dori acele lucruri mai mult decât ce ne oferă lumea aceasta. Nici măcar nu putem să cântărim beneficiile acestei lumi cu binecuvântările de care avem parte fiind aproape de Domnul. Mai exact, cine nu și-ar dori să audă și să înțeleagă, sau să privească și să vadă?
De aceea să îi cerem Domnului în această perioadă să dea vălul la o parte. Să deschidă mintea înțepenită și inima rece. Să ne reveleze Cuvântul Său în așa fel încât înțelegerea Lui să ne apropie mai multe de El și să ne împuternicească să facem ceea ce ne-a chemat El să facem. Doamne, deschide-ne urechile să înțelegem și ochii să vedem lucrările.
