Suntem și vom fi tot mai mult puși în fața „tensiunii” dintre dragostea care trebuie să o arătăm și
adevărul pe care trebuie să-l trăim. De ce avem și vom avea această problemă? Pentru că
lumea în care trăim (în mod specific, o minoritatea artificial creată) este tot mai vocală și
tendențioasă față de valorile creștine pe care le distorsionează în folosul și interesul propriu:
„trebuie să iubiți și să fiți toleranți”, spun ei, fără să accepte că aceasta în sine este o afirmație
cel puțin incompletă și greșit folosită. Pentru că de fapt asta fac, folosesc principii dintr-o Carte
în care nu cred pentru că asta le servește scopul. Și de aici apare „tensiunea” despre care
vorbeam.
Da, Biblia vorbește despre dragoste pentru aproapele sau pentru străin, o dragoste care se
manifestă în cadrul Legii lui Dumnezeu, ca o împlinire a acestei Legi. Și, dacă Legea lui
Dumnezeu cuprinde valorile și principiile Împărăției Lui, atunci această dragoste nu trebuie să
altereze în niciun fel aceste valori și principii. Cu alte cuvinte, dragostea creștinului are la bază
adevărul cuvintelor lui Dumnezeu, iar ceea ce El spune rămâne în picioare peste veacuri. Cât
despre toleranță, când Biblia o numește îngăduință și este menționată doar în contextul unui
grup de credincioși, care se închină lui Dumnezeu și trăiesc după aceleași principii ale
apostolilor lui Cristos cu referire la răbdarea pe care trebuiau să o aibă unul cu celălalt față de
modul în care aplică acele principii la viața lor. Erau unii care erau mai „grabnici la ascultare” ca
alții și aceștia trebuiau să aibă îngăduință, să arate răbdare față de cei care erau mai înceți în
trăirea acestor principii. Astfel, îngăduința se manifesta în cadrul unui grup de oameni care
credeau același Adevăr și trăiau pe baza lui împreună, urmăreau împreună creșterea spirituală
prin „umblarea după lucrurile de sus” (Coloseni 3).
Pe de altă parte, adevărul stabilit de Dumnezeu și care este atacat în vremurile pe care le trăim
a fost stabilit de Dumnezeu încă de la creație și este un adevăr științific, logic și mai ales biblic:
„parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1). Acesta este un adevăr lângă care
trebuie să stăm în picioare în fața tăvălugului modern al manipulării și desensibilizării prin media
la care suntem supuși.
Trăim vremuri în care trebuie să ne pese îndeajuns de mult încât să iubim, dar să rămânem
determinați și dedicați adevărului lui Dumnezeu. Până la urmă, aceasta a fost lupta apostolilor
până la finalul vieții lor – lupta pentru Evanghelia lui Cristos -, aceasta este și lupta noastră
pentru vremurile în care trăim. Modul cum „administrăm” această „tensiune” face parte din
mărturia noastră pentru această lume
