Scriam anul trecut pe vremea asta despre aducerea aminte și despre ce istorie scriem și cred că ar fi potrivit să ne uităm în urmă la ce istorie am scris și care sunt lucrurile de care să ne aducem aminte… cu atât mai mult cu cât suntem și la acest moment de evaluare și bilanț a bisericii noastre.
Este des uzitată această vorbă „a scrie istorie”, chiar până la punctul de a deveni o vorbă mult prea uzuală și fără prea multă însemnătate, dar Biblia ne învață în multe rânduri și feluri despre un plan al Celui Preaînalt, despre o răscumpărare prețioasă, despre o misiune măreață. Toate acestea cu referire „la această parte a veșniciei”, cum spunea cineva. Adică timpul nostru pe acest pământ nu este în zadar, nu este nici o repetiție, nici o alergare pentru tot felul de scopuri pământești (oricât de bune și frumoase ar fi ele). Timpul nostru pe acest pământ, ceea ce noi numim istorie, are un scop, o misiune, o destinație.
Iar acum la vreme de bilanț este momentul să ne bucurăm și să sărbătorim ceea ce Dumnezeu a lucrat. Să ne bucurăm de modul minunat în care Domnul a purtat de grijă. Dar este în același timp momentul să ne uităm fiecare la misiunea noastră, la chemarea noastră și la modul cum mărturia vieții noastre se potrivește armonios cu o mărturie vie a comunității noastre.
Când este vorba despre biserică, despre comunitate, în mod automat este vorba despre fiecare dintre noi și de modul în care noi ne găsim locul în această comunitate. Iată că trăim vremuri în care trebuie să revizuim ce facem și de ce facem în multe domenii, iar aceasta se aplică și la modul în care ne organizăm ca biserică. Parte din această revizuire trebuie să ne ducă cu gândul la ceea ce discutăm și poate evităm prea des în ultimii ani și anume: grupele mici. Care nu sunt altceva decât modul în care biserica se manifestă, trăiește și se multiplică într-un mod susținut și îndelungat de la o generație la alta. Una din lecțiile acestei perioade de pandemie trebuie să fie aceasta: grupele mici sunt o necesitate pentru biserica de după pandemie. Acesta este un adevăr care mă rog să devină parte din convingerile noastre puternice și care să ne împuternicească să mergem mai departe, înțelegând vremurile pe care le trăim și faptul că acum și azi Dumnezeu scrie ultima filă a istoriei lumii cu noi. Să stăm lângă El și să fim parte a acestei istorii frumoase scrise de Domnul nostru.
