Suntem într-un moment definitoriu, un punct de inflexiune nu numai din punct de vedere al contextului istoric în care trăim, dar mai ales din punct de vedere a lucrării pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o ca biserică și a misiunii cu care am fost mandatați. Contextul istoric ar trebui să ne ajute să înțelegem vremurile, dar să răspundem acestui context în acord cu misiunea pe care o avem din partea lui Dumnezeu. Momentul definitoriu vine, pe de o parte din faptul că față de contextul istoric nu trebuie să răspundem cu frică și nici să ne lăsăm doborâți de vești proaste sau crize, ci prin puterea Duhului să facem planuri de cucerire a inimii oamenilor, nu planuri de stagnare sau conservare a confortului personal.
Dumnezeu s-a prezentat în vechime ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, asta înseamnă că El a lucrat cu fiecare la vremea lui, în contextul lui pentru ca să-și ducă la îndeplinire planurile Lui. El lucrează cu fiecare generație și în fiecare generație pentru împlinirea planurilor Lui. Întrebarea se pune dacă eu lucrez la împlinirea planurilor Lui sau am planurile mele. Și pentru că El are planurile Lui, El are și metode specifice pentru împlinirea acestor planuri. Astfel că, pentru ca El să lucreze cu noi și în noi, noi trebuie să lucrăm la împlinirea planurilor Lui folosind metodele Lui. Momentul definitoriu vine din înțelegerea tuturor acestor lucruri în același timp, într-un moment anume, ceea ce mai rămâne de făcut este să acționăm, cu răbdare, folosind uneltele Lui, atât în așteptarea roadelor, cât și în așteptarea Lui.
Nu este momentul să stăm și să așteptăm, ci El trebuie să ne găsească lucrând în via Lui în timp ce-L așteptăm. El ne-a pregătit pentru aceasta în toți acești ani și ar fi păcat să irosim ceea ce El a pus în noi în toți acești ani, doar pentru că ne este frică să pășim înainte cu El.
Nu vreau să spun prin asta că le știm pe toate sau că am descoperit ceea ce nimeni altcineva n-a mai descoperit. Sunt multe necunoscute care ne stau înainte, dar cu ceea ce știm vrem să pășim înspre înainte, chiar înspre necunoscut, pentru că până la urmă Dumnezeul care vrea să lucreze cu noi și în noi în acest moment al istoriei va fi acolo când vom descoperi ceea ce acum numim necunoscut. Pentru că necunoscutul în mâna Lui devine transformator.
