„… și iată că era un om care ținea în mână o funie de măsurat.” (Zaharia 2:1) Ce făcea acest om cu funia de măsurat în mână? Ce are asta de-a face cu ceva spiritual din moment ce găsim asta în Scriptură?
Suntem tot mai interesați de măsurarea lucrurilor. Cât timp stăm în trafic, cât salariu avem, cât de bine merge afacerea, câte produse am vândut, cât timp stăm cu familia, cât timp la biserică, cât de des se întâmplă una sau alta, cât de lung e drumul până ajungem la destinație… și tot așa, lista parcă nu se mai termină. Să nu mai aducem în discuție partea negativă a lucrurilor când ne măsurăm bunătatea sau dragostea sau nervii cu alții: că el nu este destul de bun, eu sunt mai înzestrat decât…, nu știe să facă nimic, nu e bun de nimic etc.
Sigur, ca și persoane finite avem nevoie de lucruri măsurabile ca să știm că mergem într-o anumită direcție, să vedem rostul lucrurilor, să fim motivați că lucrurile s-au desfășurat cu un anumit rezultat. Dar ce ne facem când vrem să măsurăm ceva ce nu se poate măsura și mai ales ceva ce trece dincolo de înțelegerea noastră limitată.
Revenind la pasajul din Zaharia… cum să se gândească cineva, din vremea lui Zaharia să măsoare o cetate care nu că era populată, ci mai degrabă, era aproape nepopulată de vreme ce poporul lui Dumnezeu era în robia babiloniană. Ca și cum am măsura dacă toți membrii bisericii noastre ar încăpea în noua sala de sport din Oradea?! Ceea ce spune pasajul mai departe este un lucru extraordinar: nu te chinui s-o măsori, că oricum mulțimea de oameni ce va locui în ea va depăși capacitatea ei în așa fel încât „Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui…„
Cu alte cuvinte există Cineva dincolo de limitele și limitările noastre. În primul rând acesta este adevărul care ar trebui să ne dea echilibru. În a doilea rând, când noi nu mai vedem decât ceea ce putem măsura și cuantifica atunci intrăm într-o spirală a propriei nebunii.
Vin sărbătorile, știm ce urmează, am mai trecut pe aici… în fiecare an, totul parcă este măsurabil și limitat la o anumită înțelegere și formă, DAR…există ceva dincolo de ceea ce putem noi înțelege cu mintea aceasta blocată și limitată pe o anumită formă. Există o înțelegere care trece dincolo de ceea ce înțelegem noi acum. Și nu, nu este vorba de ceva mistic, ci doar de acea bucurie care întrece forma limitată de acum de a mă bucura. Există acea revelație în suflet care întrece monotonia măsurabilă în care ne „scăldăm” în fiecare zi.
De aceea, pregătește-te de aceste sărbători să depășești capacitatea măsurătorilor tale. Cristos s-a născut odată pe acest pământ și asta a schimbat pentru totdeauna toate măsurătorile.
