Să nu uităm că suntem într-o cursă – în sensul de alergare, maraton! Desigur că nu mă refer la vreo competiție sau olimpiadă din aceasta pe care o vedem la televizor, ci la faptul că viața creștinului o asemăna apostolul Pavel cu o alergare. Este drept că tot mai des în ultima vreme ne simțim ca și cum am fi prinși în cursa (în sensul de lanțul cuiva) – deși nici aceasta n-ar trebui să ne mire, de vreme ce aceasta este prima îndeletnicire a diavolului – să-i prindă în cursă (în lanț) pe cei aleși.
Dar să revenim… suntem într-o alergare, iar ca să câștigăm premiul trebuie să ne dozăm eforturile până la finalul cursei, cu atât mai mult cu cât nu cunoaștem finalul. Știu că evenimentele și circumstanțele curente parcă ne precipită și pun o presiune suplimentară asupra a ceea ce este misiunea noastră – cu toate acestea noi trebuie să rămânem dedicați, credincioși și consecvenți chemării de a fi martori. Dedicarea copilului lui Dumnezeu poate suferi testări din partea lumii, a diavolului, a circumstanțelor, dar cu toate acestea ea trebuie să rămână intactă.
Trăim vremuri în care alergarea noastră trebuie să fie cu calm și încredințarea că noi suntem în cele mai sigure Mâini pe care putem fi și mai mult, dacă suntem ai Lui atunci suntem iubiți de El și asta ne dă cea mai mare siguranță în ciuda confuziei, a presiunii sau a stigmatizării societății în care trăim. Să ne continuăm cu stăruință și pace alergarea, lucrurile trebuie să se înrăutățească și mai mult înainte să vină sfârșitul (așa cum se vorbește despre vremurile în care trăim). Oricum, nu știm nici ziua, nici clipa, practic putem face doar ceea ce putem: să continuăm alergarea, plini de pacea care vine din siguranța brațelor Lui, așteptându-L pe El.
Da, veștile ce le auzim (și nu mă refer la știrile de la televizor – pe care ar trebui să le vizionăm tot mai rar), despre prieteni, cunoscuți, înmulțirea cazurilor, pandemie, vaccin etc. nu sunt vești bune, ci sunt lucruri care pun tot mai mult presiune în mintea noastră și față de care atitudinea noastră trebuie să fie – eu sunt chemat să fiu martor într-o astfel de vreme și circumstanțe – este o ocazie la 100 de ani am putea spune. Trăim vremuri cu care s-au mai întâlnit doar cei care au trăit acum 100 de ani, iar creștinii de atunci au continuat alergarea lor, au dus credința mai departe, au dăruit dragoste în jur, au fost un exemplu pentru societate. În acest maraton, continuă cursa credinței! Înaintează cu privirea la Domnul și cu misiunea de a-L mărturisi pe El la cât de mulți! Acesta este maratonul credinței!
